Marele război

= Rumi =

1373

Pe duşmanul de-afară noi l-am azvârlit în hău,

în schimb în noi rămâne un duşman mult mai rău.

1374

Ca să-l ucizi pe-acesta n-ajunge-nţelepciune.

Pe leul cel lăuntric nu-un iepure-l răpune.

1375

Vezi, iadul e-al tău suflet trupesc şi-a lui vâlvoare

nu poate pe de-a-ntregul s-o stingă nicio mare.

1376

De-ar bea el şapte-oceane chiar dintr-o sorbitură

şi nu i-ar scade pofta de-a arde-orice făptură.

1377

Şi iadu-nghite-ntruna ca pe un dulce mied

Şi inima de piatră a celor ce nu cred.

1378

Nesăturat de hrana ce-o mistuie în grabă

atunci când îl aude pe Domnul că-l întreabă:

1379

De-ajuns?, el îi răspunde : O, nu-i de ajuns! O, nu-i!

Acesta-i focul şi-asta e vălvătaia lui!

1380

Mereu înghite-o lume şi tot nu e sătul

şi strigă-n gura mare : Mai vreau ! Nu e destul !

1381

Picioru-şi pune Domnul pe el şi-l ia la rost.

De-acu-i supus poruncii : Să fie ! Şi a fost !

1382

Cum sufletul cel lacol din iad e doar o parte

şi părţile şi totul de-aceeaşi fire-au parte

1383

spre-a-nfrânge acel suflet doar Domnul e în stare.

Au cine altul poate cu arcul să-l doboare?

1384

Doar c-o săgeată dreaptă să tragi cu arcu-nveţi

dar strâmbe acel suflet îşi are-a lui săgeţi.

1385

Fii drept ca o săgeată, din arc când vei ţâşni,

căci doar săgeata dreaptă în ţintă va lovi.

1386

Odată-ntors din lupta purtată în afară,

eu început-am lupta lăuntrică şi amară.

1387

Întors deci din Războiul cel mic,

intrai apoi alături cu Profetul în Marele Război

1388

Să-mi dea putere Domnul ca numai cu un ac,

celui mai mare munte să-i pot veni de hac.

1389

Prea ne-nsemnat e leul ce doar jivine-nvinge,

căci leu e doar cel care pe sine se învinge.