Felurile hadisului حديث

Tipuri de relatări profetice

= explicaţia 1 =

= de câte feluri sunt hadisurile? =

Stilul coranic, altfel spus Coranul, reprezintă cuvântul lui Allah – ca rostire, ca formă, ca sens şi ca structură, pe care l-a coborât Gavriil în inima Profetului Muhammad , care la rândul său l-a transmis oamenilor în formă de Coran, adică vorbele lui Alalh Preaslăvitul, fără ca nici Gavriil nici Muhammad să intervină în ele.

Hadisul sacrul reprezintă cuvântul lui Allah numai ca sens. Allah Preaslăvitul îi dă lui Gavriil ideea hadisului sacru, iar Gavriil alege cuvintele cu care exprimă aceste sens trimis de Allah Preaslăvitul, iar Profetul Muhammad  îl ia de la Gavriil şi-l transmite oamenilor.

Hadisul profetic reprezintă tot cuvântul lui Allah, al cărui sens îl trimite lui Gavriil, iar Gavriil la rândul său, îl trimite Profetului Muhammad , pentru ca el să-l îmbrace în veşmânt sonor. Cu alte cuvinte, Profetul  alege vorbele prin care exprimă sensul respectiv în stilul său propriu.

Sfântul Coran şi hadisurile sunt, fără îndoială, două entităţi separate, legate însă una de alta atât de strâns încât nu poate fi considerată existenţa lor independentă. Prin Profetul Muhammad  ne-a fost încredinţat Sfântul Coran şi doar în augusta sa personalitate descoperim expresia sa evidentă. Sfântul Coran şi hadisurile constituie astfel cele două fundaţii pe care se înalţă structura perfectă a islamului, una dintre ele fiind Cuvântul lui Allah iar cealaltă elucidarea acestuia, sub forma tradiţiilor Trimisului lui Allah  şi Casei sale.

Prezentarea prescripţiilor coranice este astfel una dintre principalele responsabilităţi ale Trimisului lui Allah  pe care le-a preluat din porunca Domnului care i-a revelat Sfântul Coran. Această sarcină de prezentare şi elucidare ascunde în spatele ei consimţământul divin, căci Trimisul lui Allah  nu vorbeşte şi nici nu acţionează de bunăvoie întru totul. Ni s-a arătat în termeni foarte clari că aceste lucruri însumează inspiraţia dvină.

Numai din Sfântul Coran şi din documentele originale ale hadisurilor putem obţine o viziune cuprinzătoare a acestui subiect. Astfel, pe lângă Sfântul Coran, hadisurile reprezintă a doua sursă a şariei islamice în materie de comportament social şi personal.

Numeroase versete din Coran au sens alegoric şi ar putea fi percepute diferit dacă nu ar exista un sistem definit de interpretare. Şi mai mult, există numeroase subiecte de importanţă practică de care Coranul nu s-a ocupat în mod explicit. Cu siguranţă, spiritul predominant al Cărţii Sfinte este uniform dar să deducem din ea atitudinea practică pe care trebuie să o adoptăm, nu este, în tot cazul, un lucru uşor. Atâta vreme cât avem convingerea că această Carte este cuvântul lui Allah, perfect ca formă şi scop, singura concluzie logică este că ea nu a fost niciodată menită să fie folosită independent de călăuzirea personală a Profetului , care este întruchipată de sistemul tradiţiei profetice, Sunnah.

Jabir a relatat că Trimisul lui Allah  a spus în timpul Pelerinajul său de rămas-bun :

După moartea mea vă las două lucruri.

Dacă vă ţineţi cu statornicie de ele, n-o să vă rătăciţi niciodată de la calea cea dreaptă.

Unul dintre aceste lucruri este Sfântul Coran iar celălalt este sunna Casei mele.