Ascultare

= Musafirul de vineri =

ediţia 28.07.2017

= نهج البلاغة =

Predica 168

Despre lupta împotriva celor ce au încălcat legământul

Fraţilor !

Eu nu sunt necunoscător a ceea ce voi cunoaşteţi, dar cum să am eu putere, atâta vreme cât aceia care s-au năpustit asupra mea sunt în plină vigoare? Ei ne stăpânesc şi noi nu îi stăpânim pe ei. Până şi robii voştri s-au ridicat alături de ei, iar arabii beduini li s-au alăturat şi ei. Ei se află acum printre voi, şi vă fac rău după bunul plac.

Vedeţi voi vreo putinţă de a face ceea ce năzuiţi a face?

Problemele lăuntrice ale războiului

Aceasta treabă este din vremea de dinainte de islam, iar aceşti oameni s-au bucurat de sprijin. Asupra acestei trebi oamenii au păreri diferite. Un grup va vedea treaba aşa cum o vedeţi, un altul o va vedea aşa cum nu o vedeţi voi, iar un altul nu o va vedea nici aşa, nici aşa. Aveţi răbdare până ce oamenii se liniştesc, inimile se aşează la locul lor, astfel încât să se poată uşor îndeplini drepturile oamenilor. Liniştiţi-vă în ceea ce mă priveşte şi luaţi aminte la ceea ce vă aduce vouă porunca mea. Nu faceţi nimic din ceea ce v-ar putea clătina puterea, nimic din ce v-ar slăbi vigoarea şi v-ar pricinui neputinţa ori ruşinea. Eu voi ţine bine treaba atât cât poate fi ţinută, însă dacă nu voi găsi nici o ieşire atunci singurul leac este însemnarea cu fierul înroşit (în luptă).

***

Predica 169

Datoria de a da ascultare conducerii

Allah a trimis, cu siguranţă un sol călăuzitor cu o Carte grăitoare şi o poruncă fiinţătoare! Nimeni nu va fi ruinat de aceasta în afara celui ce se ruinează singur. Născocirile îndoielnice sunt pricina ruinei, mai puţin acelea de care Allah ocroteşte, căci în puterea lui Allah stă oblăduirea voastră. Aşadar, răsplăţi-l (pe Profet ) dându-i ascultare fără de pată şi fără nimic de lepădat din ea. Pe Dumnezeu ! Voi trebuie să faceţi astfel, căci de nu, Dumnezeu va lua de la voi puterea islamului, şi nicicând după aceea nu vă v-o mai înapoia, până când se va întoarce către alţii în afară de voi.

Dezvăluirea uneltirii celor care au încălcat legământul

Cu siguranţă, aceşti oameni sunt cu toţii în deplină încuviinţare atunci când nu le place conducerea mea. Eu voi avea răbdare, şi nu voi slăbi deloc ceata voastră, căci dacă vor izbuti să-şi impună părerea, atunci întreaga zidire a islamului se va prăbuşi.

Ei tânjesc după această lume din pizmă faţă de cel căruia Dumnezeu i-a pus-o la picioare. Aşadar, ei au vrut să întoarcă lucrurile la ceea ce a fost mai înainte (de islam). Băgaţi de seamă ! Noi trebuie să trudim întocmai cu Cartea lui Dumnezeu şi cu purtarea trimisului lui Allah pentru a-i apăra dreptul şi a revigora tradiţia sa  .

***

din Predica 172

الْحَمْدُ لله الَّذِي لاَ تُوَارِي عَنْهُ سَمَاءٌ سَمَاءً، وَلاَ أَرْضٌ أَرْضاً

Slavă lui Allah, pentru care un cer nu ascunde un alt cer, iar un pământ nu ascunde un alt pământ.

Disputa asupra Zilei Sfatului

Cineva mi-a spus : „O fiu al lui Abu Talib, tu tânjeşti după califat!”

iar eu i-am spus :

„Pe Allah ! Voi ţineţi mai mult la aceasta, chiar dacă sunteţi mai departe, în vreme ce eu sunt mai potrivit şi mai aproape. Eu mi-am cerut un drept al meu, iar voi sunteţi cei care vă amestecaţi între mine şi acesta şi îmi întoarceţi faţa de la el”.

Când i-am lovit auzul cu argumente, de faţă cu mulţimea adunată, s-a înfiorat, ca şi cum ar fi fost buimăcit, neştiind ce răspuns să îmi dea.

Învinuirea quraiş-iţilor

Dumnezeule ! Eu Ţie îţi cer ajutorul împotriva quiraş-iţilor şi a celor care îi susţin, căci ei îmi ruo legăturile de rudenie, îmi bagatelizează locul meu de seamă şi s-au strâns laolaltă ca să mă lipsească de ceea ce este al meu (califatul), pentru ca apoi să spună :

„Să ştii că ai tot dreptul să îl iei, după cum ai şi dreptul să îl laşi”.

 

[…]

Predica 173

Însuşirile Profetului

El este păstrătorul de încredere al revelaţiei Sale, pecetea trimişilor Săi, vestitorul milosteniei Sale, prevestitorul pedepsei Sale.

Însuşirile ocârmuitorului islamic

O, voi, oameni ! Cel mai îndreptăţit dintre toţi în această treabă (a califatului) este cel mai puternic dintre ei în a-l păstra, cel mai ştiutor al poruncii lui Dumnezeu în privinţa sa. Dacă vreun gâlcevitor face gâlceavă, va fi chemat spre a se căi ; dacă nu vrea, va fi înfruntat. Pe viaţa mea! Dacă imamatul nu se încheagă până se înfăţişează poporul, nu mai este nici o altă cale. Cei de faţă însă judecă în numele celor absenţi, astfel încât cel de faţă nu va putea să dea înapoi, iar cel absent, să aleagă. Ştiu că va trebui să lupt cu doi bărbaţi – unul care pretinde ceea ce nu este al lui, iar celălalt interzice ceea ce trebuie să facă.

O, voi, robi ai lui Dumnezeu ! Vă povăţuiesc să aveţi teamă de Dumnezeu, căci acesta este cel mai bun sfat ce se poate da oamenilor, şi cel mai nimerit dintre toate în faţa lui Dumnezeu. Poarta războiului a fost deschisă între voi şi oamenii qiblei (musulmanii). Acest steag va fi purtat doar de acei ce văd, îndură şi cunosc locul adevărului. Aşadar, voi trebuie să mergeţi înainte cu ceea ce vi s-a poruncit şi să vă lepădaţi de cele ce vă sunt oprite. Nu vă grăbiţi în nici o pricină, atâta vreme cât nu aţi lămurit-o. Pentru fiece pricină pe care o negaţi avem alta în schimb.

Prevenirea asupra perfidiei acestei lumi

Luaţi aminte ! Această lume la care aţi prins a năzui şi a tânji după ea, lume ce uneori vă mânie, iar alteori vă încântă, nu este sălaşul vostru (permanent), şi nici loc al şederii voastre pentru care aţi fost creaţi, şi nici loc în care aţi fost invitaţi (definitiv). Luaţi aminte! Ea nu vă va fi vouă veşnică şi nici voi nu veţi veşnici în ea. Dacă ceva din această lume vă ispiteşte, totodată vă previne şi asupra răului ei. Aşadar, lăsaţi deoparte ispitele sale, căci sunt prevenitoare, şi nu vă lăcomiţi la ele, căci sunt înspăimântătoare. Cât vă aflaţi aici, în această lume, întreceţi-vă către acel sălaş la care aţi fost chemaţi, şi întoarceţi-vă inimile de la această lume. Niciunul dintre voi nu trebuie să plângă asemenea unei roabe pentru cele de care a fost lipsită. Căutaţi desăvârşirea harului lui Dumnezeu asupra voastră, dând ascultare, cu răbdare, lui Dumnezeu şi păstrând ceea ce El v-a dat să păstraţi din Cartea Sa.

Luaţi aminte ! Pierderea vreunui lucru din această lume nu vă va păgubi cu nimic, atâta vreme cât voi păstraţi dreapta voastră religie, însă după pierderea religiei, nimic din ceea ce păstraţi din această lume nu vă va folosi la nimic. Fie ca Allah să poartă inimile noastre şi ale voastre înspre adevăr şi fie ca El să ne dăruiască şi nouă şi vouă răbdare.