Vestiri

I. Întâmplarea legată de monahul Bahira (Sergius)

În vreme ce Muhammad  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) locuia cu unchiul său, Abu Talib, şi încă nu ajunsese la vârsta adolescenţei, Abu Talib a plecat într-o călătorie la Damasc luându-l şi pe copilul Muhammad cu acesta. Era o caravană imensă ce se deplasa către Siria şi a intrat în oraşul Busra, cu un număr mare de oameni ce călătoreau şi o mulţime de mărfuri. În apropierea unei mănăstiri ei au instalat cortul pentru a se odihni. Un călugăr, căruia i se spunea Bahira, a ieşit din mănăstire şi i-a invitat la un ospăţ. Toată lumea a primit invitaţia lui Bahira şi a intrat în mănăstire. Lăsându-şi lucrurile în grija nepotului Muhammad, Abu Talib a mers împreună cu ceilalţi la masă.

Bahira a întrebat : Este toată lumea prezentă?

Abu Talib a răspuns : Toată lumea este aici, în afară de un bun băiat care este şi cel mai tânăr dintre toţi.

Bahira a zis : Aduceţi-l aici.

Abu Talib l-a chemat pe Muhammad care se afla sub un măslin şi s-a apropiat de monah.

Bahira a aruncat o privire fugară căre copil şi a spus : Vino puţin mai aproape, am ceva să-ţi spun. Atunci, l-a luat pe acesta deoparte. Abu Talib a mers, deopotrivă, lângă ei.

Bahira i-a spus lui Muhammad : Vreau să-ţi pun o întrebare şi, jurând pe Lat şi Uzza, mi-ai răspunde? (două zeităţi venerate de meccani).

Muhammad a precizat : Acestea două sunt pentru mine cei mai nesuferiţi idoli.

Bahira a spus : Jurând pe Allah, ai spune adevărul?

Muhammad a zis : Mereu am grăit adevărul şi nu am spus niciodată o minciună, întreabă-mă.

Bahira a întrebat : Ce îţi place cel mai mult?

Muhammad a răspuns : Singurătatea.

Bahira a întrebat : Ce priveşti cel mai mult şi ce îţi place să cercetezi?

Muhammad a spus : Cerul şi stelele de pe bolta lui.

Bahira a întrebat : Ce îţi imaginezi?

Muhammad a rămas tăcut, dar Bahira, cu multă atenţie, a aruncat o privire fugară către fruntea lui  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ).

Bahira a întreabat : Cum aţipeşti şi cu ce gânduri?

Muhammad a spus : Când îmi fixez ochii pe bolta cerului, văd stelele şi le descopăr în poala mea, iar eu însumi deasupra lor.

Bahira a întrebat : Revezi aievea visul?

El a precizat : ceea ce întrezăresc în vis, acelaşi lucru văd în vreme ce sunt treaz.

Bahira a întrebat : Ce visezi de pildă?

Muhammad a păstrat tăcerea iar Bahira de asemenea a rămas tăcut.

După o vreme, Bahira a întrebat : Pot să arunc o privire la mijlocul umerilor tăi?

Muhammad s-a gândit şi i-a spus : Vino şi vezi.

Bahira s-a ridicat, a venit mai aproape şi i-a tras haina de pe umeri. A apărut o aluniţă. Bahira s-a uitat şi a spus cu o voce şoptită : este chiar acela.

Abu Talib a întrebat : Care acela ? La ce te referi?

Bahira i-a zis : Spune-mi, care este legătura ta cu acest tânăr?

Întrucât Abu Talib îl iubea pe Profet ca pe unul dintre copiii săi, a zis : este fiul meu.

Bahira a spus : Nu, tatăl acestui tânăr trebuie să fi murit.

Cum anume ştii? a întrebat Abu Talib : Este adevărat, tânărul este nepotul meu.

Bahira i-a dezvăluit lui Abu Talib : ascultă, acest tânăr va avea un viitor cu adevărat strălucit şi extraordinar. Dacă ceilalţi văd ceea ce am văzut eu şi îl recunosc, îl vor omorî. Tăinuieşte-l şi apără-l de duşmani.

Abu Talib a spus : Mărturiseşte-mi, cine este?

Bahira i-a răspuns : Ochii lui poartă însemnele ochilor unui prooroc însemnat, iar pe spatele său se află pecetea clară a profeţiei.

 

II. Întâmplarea cu monahul Nestorie

După câţiva ani, Muhammad  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ), slujind ca trimis comercial, a plecat în călătorie la Damasc cu mărfuri ce aparţineau Khadijei. Khadija l-a trimis cu el  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) pe slujitorul ei, Masirah, şi l-a îndemnat să se supună întru totul poruncilor lui. În călătoria aceasta, ca şi în cazul celei precedente, când au ajuns în Siria, ei au făcut o oprire sub un copac în apropierea oraşului Busra (popas al acestor caravane). Acolo se construise încă o mănăstire aparţinând unui călugăr numit Nestorie, care a vorbit cu Masirah.

Nestorie l-a întrebat pe Masirah : Cine este omul care se odihneşte sub copacul acela?

Masira i-a răspuns : este un membru al tribului Quraiş.

Călugărul a spus : Sub copacul acela nimeni nu a poposit sau nu poate să rămână în afară de un profet din rândul profeţilor lui Dumnezeu.

El a adăugat : există o lumină arzătoare în ochii lui?

Masirah a spus : Da, ochii lui sunt mereu aşa.

Călugărul a spus : Asta este. Este ultimul prooroc dintre proorocii lui Dumnezeu. Aş vrea să pot apuca ziua în care va chema după el oamenii.

 

III. Bunele vestiri făcute de evreii din Medina

Multe triburi evreieşti, citind în cărţile lor despre semnele şi localizarea Profetului Neînvăţat  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ), şi-au părăsit ţara pentru Hijaz şi s-au aşezat în Medina şi suburbiile acesteia, aşteptând venirea lui Muhammad  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ). Întrucât erau un grup de oameni bogaţi şi cu stare, arabii obişnuiau să-i tulbure uneori şi să-i jefuiască.

Plângându-se împotriva nedreptăţii arabilor, evreii le-au spus că ei aveau să le rabde tâlhăria şi barbaria până la migrarea profetului Neînvăţat de la Mecca la Medina. Spuneau că, în ziua aceea, o să aibe încredere în el şi acesta îi va răzbuna. Unul dintre principalii factori, care i-a determinat pe oamenii din Medina să poarte o credinţă însufleţită în Sfântul Profet  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ), a fost amintirea pe care au avut-o despre aceste vestiri. În cele din urmă, li s-a confirmat convingerea, dar evreii s-au abţinut de la credinţa în el, deşi Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a judecat într-adevăr în favoarea lor, însă respingerea jurământului faţă de el s-a datorat prejudecăţii şi devoţiunii puternice faţă de grupul etnic de care aparţin, decât de interesul întregii comunităţi (monoteiste).

 

IV. Referiri coranice la vestirea profetică a lui Muhammad

Prin cuvintele Sale, Atotputernicul Allah face referire la aceste bune vestiri în versetele Coranului :

7 : 157, 158, 159.

„Pentru aceia care îl urmează pe trimis, profetul neînvăţat, despre care află scris la ei în Tora şi în Evanghelie; el le porunceşte ceea ce este bine şi-i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătăţile şi le opreşte lor pe cele necurate şi îi uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el şi îl susţin şi îl ajută şi urmează lumina care a fost pogorâtă cu el, aceia vor fi izbânditori.”

„Spune, O, oameni ! Eu sunt pentru voi toţi trimisul lui Allah, căruia îi aparţine împărăţia cerurilor şi a pământului. Nu există altă divinitate în afară de El ! El dă viaţă şi El dă moarte. Deci credeţi în Allah şi în trimisul Său, profetul cel neînvăţat, care crede în Allah şi în cuvintele Sale ! Şi urmaţi-l ! Poate că veţi fi călăuziţi”.

„Şi în neamul lui Moise este o comunitate care-i călăuzeşte [pe ceilalţi] către Adevăr şi cu el judecă, după dreptate.”

şi din nou:

2: 89, 90

„Şi când le-a venit Cartea de la Allah, întărind-o pe cea pe care o aveau ei – după ce mai înainte se rugaseră pentru ajutor împotriva celor care nu credeau – când le-a venit ceea ce ştiuseră, l-au tăgăduit pe el [Muhammad]. Blestemul lui Allah asupra tăgăduitorilor.”

„Pe nimica toată şi-au dat sufletele, tăgăduind ceea ce Allah a pogorât, cu pizmă pentru ceea ce Allah pogoară cu harul Lui acelora dintre robii Săi pe care El îi voieşte. Şi au avut ei parte de mânie peste mânie. Iar necredincioşii au parte de chinuri umilitoare.”