Nedreptăţi

= Musafirul de vineri =

ediţia 30.06.2017

= نهج البلاغة =

Predica 224

Imamul Ali  şi evitarea nedreptăţii 

Pe Allah ! Mai bine petrec o noapte de nesomn pe spini de sa’dan (o plantă cu spini ascuţiţi) sau mă las, ca un prins, târât în lanţuri decât să Îi întâlnesc pe Allah şi pe Trimisul Său în Ziua Judecăţii ca un nedrept faţă de robii Săi sau ca jefuitor al vreunui lucru sortit sfărâmării. Cum aş putea eu nedreptăţi pe cineva (pentru această lume) când el se îndreaptă cu repreziciune către pieire, iar sub pământ va putrezi?

Dreptatea Imamului Ali 

Pe Allah ! Eu l-am văzut pe ‘Aqil (unul din cei trei fraţi ai săi) decăzând atât de jos încât a ajuns să-mi ceară o măsură de grâu peste partea cuvenită fiecăruia dintre voi. I-am văzut copiii, cu părul încâlcit, prăfuiţi cu chipurile înnegrite de funingine. El a venit la mine de multe ori repetându-şi cererea iarăşi şi iarăşi. L-au auzit apoi închipuindu-şi că eu o să-mi vând credinţa şi o să mă las condus de el, despărţindu-mă de calea mea de până acum. Atunci am încins o bucată de fier şi am apropiat-o de trupul lui ca să tragă o învăţătură din aceasta. A început să urle amarnic de durere ca unul doborât de boală şi aproape că s-a fript de la dogoarea ei. Atunci i-am zis : O, Aqil ! Jeli-te-ar jelitoarele să te jelească ! Tu urli doar de la această bucată de fier încinsă de un om în joacă, pe când tu mă târăşti pe mine către focul aprins de Atotputernic din pricina furiei Sale ? Tu poţi să gemi de durere acum, însă eu nu voi geme din pricina flăcărilor ?

O întâmplare ciudată a făcut ca un om să vină la noi în plină noapte cu un vas închis plin cu o dulceaţă zemoasă, însă eu am refuzat-o căci parcă era frământată cu scuipat sau cu o borâtură de năpârcă. L-am întrebat atunci dacă aceasta este o răsplată, o danie sau o pomană, căci toate acestea sunt oprite celor din neamul Profetului  . Nu este nici una din acestea – a răspuns el , ci este un dar.

I-am spus atunci : Pierde-te-ar mama ta să te piardă ! Ai venit la mine să mă ademeneşti de la legea lui Allah ? Ori vorbeşti aiurea, ori eşti stăpânit de vreun jinn! Pe Allah ! Chiar dacă mi s-ar da cele şapte tărâmuri cu tot ceea ce există sub bolţile lor, ca să Îi întorc spatele lui Allah sau ca să jefuiesc o furnică de un bob de orz, nu aş face nici una nici alta. Pentru mine, lumea voastră este mai de nimic decât o frunză în gura unei lăcuste care o mestecă. Ce să facă Ali cu bunurile trecătoare şi cu plăcerile ce se duc ? La Allah căutăm izbăvire de somnul minţii şi de urâţenia greşelilor ; Lui îi cerem ajutorul.