Minunile creaţiei I

= نهج البلاغة =

Predica 185

Cunoaşterea lui Dumnezeu

Slavă lui Allah pe care nu Îl pot percepe simţurile, pe care nici un loc nu Îl poate cuprinde, pe care ochii nu Îl pot vedea, pe care vălurile nu Îl pot acoperi. El Îşi dovedeşte veşnicia prin aducerea în fiinţă a făpturilor Sale şi prin aducerea în fiinţă a făpturilor Sale îşi dovedeşte de asemenea existenţa, iar prin asemănările dintre ele, El arată că nu are asemănare. El spune adevărul în făgăduinţa Sa. El este cu mult deasupra nedreptăţirii făpturilor Sale. El împarte dreptatea între făpturile Sale şi este just în judecata Sa. El mărturiseşte prin aducerea în fiinţă a lucrurilor asupra existenţei Lui dintotdeauna, prin semnele lor de neputinţă, asupra, puterii Sale, şi asupra pieirii către care îi sileşte, asupra veşniciei Sale.

El este Unul, însă nu prin numărare.

El este veşnic, însă nu prin măsurarea timpului.

El există, însă nu prin vreun sprijin.

Minţile Îl percep, însă nu prin simţuri.

Cele văzute Îl mărturisesc însă nu prin înfăţişarea Lui.

Închipuirea nu Îl poate cuprinde. El apare în închipuire prin ajutorul dat ei de către El şi refuză să fie închipuit de către închipuire. El face închipuirea judecătorul acestei privinţe.

El nu are mărime datorită lungirii marginilor sau mărimii întinderii, nu are măreţie datorită hotarelor ce se alungesc, sau a măreţiei întinderii, ci El este mare ca demnitate, măreţ ca putere.

Trăsăturile Profetului 

Mărturisesc că Muhammad  este robul şi trimisul Său ales, păstrătorul sârguincios a ceea ce i s-a încredinţat. Allah l-a trimis cu dovezi trebuincioase, cu o limpede izbândă şi o cale desluşită. El a adus solia doveditoare a adevărului. El a pus semnele pentru o bună călăuzire şi minaretul pentru luminare şi a făcut frânghiile islamului tari şi toartele credinţei trainice.

Căile cunoaşterii lui Dumnezeu

Dacă ar fi chibzuit la măreţia puterii Sale şi la întinderea dărniciei Sale, s-ar fi întors la calea cea dreaptă şi s-ar fi temut de osânda Focului, însă inimile le sunt bolnave şi privirile împăienjenite. Nu se uită ei, oare, la micile fiinţe pe care El le-a creat, cât de bine legată este făptura lor, cât de desăvârşită, alcătuirea lor! Le-a deschis auzul şi vederea, le-a potrivit oasele şi carnea. Uitaţi-vă la furnică, mică la trup, gingaşă la înfăţişare! Abia dacă este văzută cu coada ochiului, nebăgată în seamă, ea se târăşte pe pământ în căutarea hranei sale, cară bobul în muşuroiul ei, punându-l la păstrare în cămara ei. Ea adună când este cald pentru când va fi frig, când este în putere pentru când va fi slabă. Traiul ei este asigurat, căci trăieşte pe măsura trudei sale. Dumnezeu, Dăruitorul, nu o dă uitării şi nu o lipseşte de cele trebuincioase, chiar dacă ar fi să fie pe stânca cea uscată ori în piatra cea seacă.

Dacă ai chibzui la măruntaiele ei, la partea lor de sus şi cea de jos, la toate îmbinările burţii sale, la ochii şi urechile din cap, atunci te-ai mira peste poate de făptura ei şi cu multă caznă ai putea s-o descrii. Înălţare Celui ce a pus-o pe picioare şi a zidit-o pe mădulare! Nimeni nu a fost alături de El la facerea ei, nimeni nu a avut puterea de a Îl ajuta. Dacă mergi până la capăt cu închipuirea ta, aceasta nu te va duce decât la faptul că Plăsmuitorul furnicii este acelaşi cu Plăsmuitorul curmalului, căci toate sunt la fel de gingaşe şi de amănunţit făcute şi cu greutate ai putea să îţi dai seama de deosebiri la cele ce vieţuiesc. Măreţul şi delicatul, greul şi uşorul, puternicul şi slabul, toate au acelaşi Creator deopotrivă. Acelaşi lucru şi pentru cer, văzduh, vântoase şi apă. Uită-te la soare, la lună, la ierburi, la copaci, la apă şi la piatră, la deosebirea dintre noapte şi zi, la ţâşnirea acestor ape, la mulţimea acestor munţi, la înălţimea acestor piscuri, la felurimea acestor vorbiri, la deosebirea acestor limbi! Vai şi amar de cel ce tăgăduieşte Rânduitorul şi se leapădă de Legiuitor! Ei cred că sunt asemenea ierburilor ce cresc fără a avea vreun semănător, sau că deosebirea chipurilor lor nu ar avea nici un făuritor? Ei nu recurg la nici o dovadă pentru ceea ce pretind, la nici o arătare a adevărului pentru ceea ce dau de înţeles. Poate fi, oare, vreo zidire fără Ziditor, ori vreo greşeală fără un greşitor?

Minuni în făptura lăcustei

Dacă vrei, vorbeşte despre lăcustă. Dumnezeu i-a dat doi ochi roşii, şi a pus lumină în pupilele lor ca două luni, i-a făcut un auz fin, i-a deschis o gură potrivită. I-a dat apoi un simţ puternic, doi colţi cu care să ronţăie şi două picioare ca secera cu care să sară. Plugarii sunt îngroziţi de ea pentru semănăturile lor, căci nu pot s-o alunge chiar dacă îşi unesc forţele. Lăcusta le năpădeşte ogoarele pentru a-şi potoli poftele cu toate că trupul ei nu este mai mare decât un deget gingaş.

Mărturii ale existenţei lui Dumnezeu în lume

Mulţumiri lui Allah dinaintea Căruia toţi cei din ceruri şi de pe pământ se prosternează cu voie ori fără voie, lipindu-şi obrazul şi faţa de pământ, aruncându-se dinaintea Lui din ascultare, împăcare şi slăbiciune, şi lasă frâul în voia Lui de spaimă şi teamă.

Păsările sunt supuse poruncii Sale. El le-a socotit penele şi răsuflările. Le-a făcut picioare pentru a sta pe apă şi pe uscat. El le-a dat cumpătat cele necesare traiului. El ţine socoteala neamurilor lor : acesta este un corb, acesta este un vultur, acesta este un porumbel, acesta este un struţ. El a chemat fiecare pasăre pe numele ei (când a creat-o) şi i-a asigurat traiul. El a făcut norii cei grei de apă şi a făcut să cadă din ei ploaia, răspândind-o în fiece ţinut, udând pământul după ce a fost uscat şi a dat la iveală verdeaţa după pustiu.