Vălul ce-L ascunde

 = بحار الأنوار  =

Muhammad ibn Abdallah al-Khorasani, slujitorul imamului al-Rida  a relatat că un bărbat dintre eretici a venit la Imam în timp ce acesta se afla împreună cu mai mulţi oameni – iar imamul   i-a spus :

Înţelegi că, dacă punctul tău de vedere ar fi modul corect de a gândi – dar nu este – atunci am fi la fel? Toate rugăciunile noastre, tot postul, toate milosteniile şi mărturisirea convingerilor noastre nu ne vor dăuna nouă cu nimic.

Ereticul a rămas tăcut.

Apoi imamul Abul Hasan  a spus : Dacă modul corect de a gândi este punctul nostru de vedere – şi este – atunci nu vei fi tu cel care va pieri, iar noi vom fi cei salvaţi?

Acesta a răspuns : Îndurarea lui Dumnezeu fie asupra ta! Atunci, spune-mi cum este El şi unde este El?!

Imamul  i-a răspuns :

Vai ţie!

Cu siguranţă concepţia adoptată de tine este greşită! El l-a creat pe <<unde>> şi El exista când încă nu exista vreun <<unde>> şi El este Cel care l-a plăsmuit pe <<cum>>, iar El exista când încă nu era nici un <<cum>>. Aşadar El nu poate fi cunoscut prin intermediul modalităţii sau al spaţiului sau prin vreo formă a percepţiei senzoriale, nici nu poate fi măsurat cu nimic.

Bărbatul i-a spus : Deci El este cu siguranţă nimicul, dacă nu poate fi perceput de nici unul dintre simţuri.

Imamul  i-a spus :

Vai ţie!

Când simţurile tale nu reuşesc să-L perceapă, tu Îi tăgăduieşti Suveranitatea. Dar când simţurile noastre nu reuşesc să-L perceapă, noi ştim cu certitudine că El este Domnul nostru şi că El este diferit de alte lucruri.

Bărbatul a spus : Atunci spune-mi când a fost El?

Imamul   i-a răspuns:

Spune când nu a existat El, iar apoi îţi voi spune eu când a existat.

Atunci bărbatul a spus : Care este dovada (existenţei) Lui?

Imamul  i-a spus :

Cu siguranţă, când îmi contemplez trupul şi observ că îmi este cu neputinţă să-i măresc sau să-i micşorez mărimea şi înălţimea sau să ţin la distanţă ceea ce este nedorit, sau să-i aduc foloase, atunci ştiu că această construcţie are un Plăsmuitor şi Îl recunosc pe El, chiar dacă ceea ce am văzut privitor la rotaţia corpurilor cereşti prin puterea Sa, la formarea norilor, la rânduirea vânturilor, la mişcarea soarelui, a lunii şi a stelelor şi la alte lucruri minunate şi create în mod desăvârşit, mă făcuse deja să cunosc că pentru toate acestea există cineva care le hotărăşte şi care le generează.

Bărbatul a spus : Atunci de ce S-a ascuns pe Sine de privirea oamenilor?

Imamul  i-a răspuns :

Cu siguranţă, vălul acoperă creaturile din pricina mulţimii păcatelor lor. Iar în ceea ce-L priveşte pe El, nici o taină nu este ascunsă de El, nici în timpul zilei, nici în timpul nopţii.

Bărbatul a întrebat : Atunci de ce văzul nu Îl poate percepe?

Imamul   i-a răspuns :

Din cauza diferenţei dintre El şi creaturile Sale care pot fi percepute prin privirea ochilor, a lor sau a altora. El este mai Măreţ decât ceea ce poate percepe privirea sau decât ceea ce poate cuprinde imaginaţia, sau decât ceea ce poate să contureze puterea raţiunii.

Bărbatul a spus : Atunci defineşte-mi limtele Sale.

Imamul  a răspuns : El nu are limite.

Bărbatul a întrebat : De ce?

Imamul  a răspuns :

Pentru că orice lucru limitat sfârşeşte la o anumită limită. Dacă mărginirea este posibilă, atunci şi creşterea este posibilă. Dacă dezvoltarea este posibilă, atunci şi descreşterea este posibilă. Aşadar El nu este nelimitat. El nici nu creşte, nici nu descreşte, nici nu poate fi divizat sau imaginat.

Bărbatul a zis : Ce înţelegi atunci când spui că „El este Cel Subtil, că este Cel care aude, Cel care vede, Cel care cunoaşte, Cel Înţelept”. Poate El să fie Cel care aude, dar fără urechi, Cel care vede, dar fără ochi, Cel Subtil, dar fără să lucreze cu mâinile şi Cel Înţelept, dar fără îndemânare?

Imamul  i-a spus :

Cu siguranţă că cineva dintre noi este subtil potrivt îndemânării şi măiestriei sale. Nu l-ai văzut pe cel care ia asupra sa o anumită sarcină şi care, fiind subtil în felul în care o îndeplineşte, este numit subtil? Atunci cum să nu se poată spune despre Măreţul Creator că e Cel Subtil, când acesta făureşte o creaţie subtilă şi impunătoare, dă suflet fiecărei creaturi vii, creează pe fiecare diferit de cei din aceeaşi categorie şi nici unul nu se aseamănă cu altul? Fiecare posedă în structura sa marca subtilului de la Creatorul Cel Subtil şi Cunoscător.

Apoi privim la arbori şi la lucrurile gingaşe cu care sunt încărcaţi ei, fie că acestea sunt comestibile sau nu, spunem : într-adevăr Creatorul nostru este Cel Subtil, dar nu se compară cu subtilitatea manifestată de creaturile Sale în realizările lor.

Şi spunem : cu siguranţă El este Cel care aude, întrucât sunetele creaturilor Lui, dintre pământ şi Tron, nu sunt ascunse de El, de la cele cât un fir de praf, până la cele mai mari de atât, de pe uscat şi din oceane. Iar cuvintele lor nu sunt înţelese greşit de El.

Şi mai spunem : cu siguranţă El este Cel care aude dar nu prin intermediul urechilor.

Apoi mai spunem : cu siguranţă El este Cel care vede dar nu prin intermediul ochilor, întrucât El vede urma unui strop negru într-o noapte întunecoasă, pe o piatră neagră.

El are cheile Tainei pe care nu o cunoaşte nimeni afară de El. El cunoaşte ceea ce este pe uscat şi în mare. Nici o frunză nu pică fără ca El să o ştie. Nu este nici măcar un grăunte în întunecimile pământului, nici nimic, fie verde, fie uscat, care să nu fie amintit într-o Carte desluşită (6:59, Coran).

El vede calea unei furnici în întunericul smolit al nopţii. El vede ceea ce e dăunător pentru ea şi ceea ce e binefăcător şi rezultatul convieţuirii ei şi larvele ei şi urmaşii ei. Şi pornind de la aceasta spunem cu siguranţă : El este Cel care vede dar nu cu o vedere asemănătoare creaturilor Lui.

Bărbatul nu a plecat înainte de a îmbrăţişa islamul.

Imamul  a mai spus şi alte lucruri.