Conducătorul islamic

= Musafirul de vineri =

ediţia 19.05.2017

= نهج البلاغة =

Sfaturile lui Ali  may Allaah be pleased with them  către Malik al-Aştar  may Allaah have mercy upon him

= scrisoarea 53 =

(ومن عهد له (عليه السلام) كتبه للاشتر النَّخَعي ( رحمه الله

لمّا ولاه على مصر وأعمالها حين اضطرب أمر محمّد بن أبي بكر( رحمه الله)، وهو أطول عهد كتبه وأجمعه للمحاسن

  • Ali  may Allaah be pleased with them  a scris aceste indicaţii pentru al-Aştar al-Nakha’i  may Allaah have mercy upon him când l-a numit pe acesta drept guvernator al Egiptului şi al provinciilor sale, în vremea în care domnia lui Muhammad ibn Abi Bakr  may Allaah have mercy upon him trecea printr-o perioadă mai tulbure.

***

Partea I

Introducerea

بِسمِ اللهِ الرَّحمنِ الرَّحيم

În numele lui Allah cel Milostiv şi Îndurător

Aceasta este ceea ce Ali, robul lui Allah şi emirul drept-credincioşilor i-a încredinţat lui Malik ibn al-Harith al-Aştar, în recomandările sale, când l-a numit guvernator al Egiptului, pentru a strânge taxele pământului, pentru a lupta împotriva vrăjmaşilor săi, pentru a îmbunătăţi condiţia oamenilor şi pentru a aduce prosperitate în ţinuturile sale; el l-a îndemnat să se teamă de Allah, să prefere ascultarea de El (mai mult decât orice altceva) şi să urmeze ceea ce a poruncit El în Cartea Sa – atât acţiunile pe care le-a hotărât ca fiind obligatorii, cât şi cele pe care le-a recomandat – pentru că nimeni nu poate dobândi fericirea decât cel care urmează poruncile Sale şi nimeni nu este doborât de ticăloşie în afară de cel care le tăgăduieşte şi le ignoră; el l-a îndemnat să-l ajute pe Allah (Slavă Lui) cu inima sa, cu braţele sale şi cu limba sa, pentru că El (Măreţ Îi este numele) a făgăduit că-l va ajuta pe cel care-L adoră. Şi el l-a mai îndemnat să-şi înfrângă patimile sufletului său şi să-şi înfrâneze îndărătnicia, pentru că sufletul îndeamnă la rele, cu excepţia cazului în care Allah Îşi arată îndurarea.

Partea a II-a

Sfaturi şi îndrumări referitoare la o guvernare corectă

Să ştii, o Malik, că te trimit pe un meleag unde au existat, înainte de tine, atât guvernări drepte, cât şi nedrepte. Oamenii vor analiza guvernarea ta în acelaşi mod în care obişnuiai să priveşti şi tu guvernările de dinaintea ta. Vor vorbi despre tine aşa cum obişnuiai să vorbeşti şi tu despre acei conducători. Iar cei drepţi sunt cunoscuţi numai după cuvintele pe care Allah le pune în gura slujitorilor Săi.

Aşadar, cea mai dragă comoară să-ţi fie comoara acţiunilor corecte. Stăpâneşte-ţi poftele şi înfrânează-ţi sufletul de la ceea ce nu este legitim pentru tine, întrucât înfrânarea sufletului înseamnă ca acesta să fie nepărtinitor, atât faţă de ceea ce-i place, cât şi faţă de ceea ce nu-i place.

Umple-ţi inima cu îndurare, cu iubire şi cu bunătate faţă de supuşii tăi. Nu fi în faţa lor precum un animal lacom, socotindu-i pe aceştia o pradă uşoară, pentru că ei sunt de două feluri : fie sunt fraţii tăi întru religie, fie sunt egalii tăi întru creaţie. Ei pot cădea în greşeală fără să vrea, sunt biruiţi de slăbiciuni, ei săvârşesc fapte rele atât în mod intenţionat, cât şi din greşeală. Aşadar, arată-ţi îndurarea faţă de ei şi iartă-i, în aceeaşi măsură în care nădăjduieşti şi tu că Allah îţi va arăta îndurarea şi iertarea Sa. Căci tu eşti deasupra lor, iar cel care te-a numit pe tine este deasupra ta, iar Allah este deasupra celui ce te-a ales pe tine.

Allah doreşte de la tine împlinirea nevoilor şi trebuinţelor lor şi El te încearcă prin ei.

Nu porni la luptă împotriva lui Allah (prin neascultare) pentru că tu nu ai nici o putere împotriva mâniei Lui, nici nu te poţi lipsi de îndurarea şi iertarea Sa. Niciodată să nu regreţi că ai iertat pe cineva, niciodată să nu te bucuri când pedepseşti pe cineva şi niciodată să nu acţionezi în grabă, mânat de impulsuri, dacă poţi găsi o cale mai bună de a acţiona. Niciodată să un spui : “mi s-a dat autoritatea, poruncesc şi sunt ascultat”, întrucât, cu siguranţă, aceasta va duce la stricăciunea inimii, slăbirea religiei şi schimbarea destinului. Dacă autoritatea pe care o deţii dă naştere la mândrie şi trufie în sufletul tău, atunci să cugeţi la imensitatea suveranităţii lui Allah şi la puterea pe care o deţine El asupra ta şi faţă de care tu nu ai nici un fel de control. Acest lucru îţi va slăbi îndărătnicia, îţi va înfrâna pornirile violente şi-ţi va reda judecata care te părăsise. Ai grijă să nu concurezi cu Allah în măreţia Sa şi să nu te socoteşti asemenea Lui în lucrurile în care numai El deţine puterea, pentru că Allah îi smereşte pe toţi tiranii şi îi umileşte pe toţi cei trufaşi.

Să veghezi ca să se facă dreptate faţă de Allah şi ca să se facă dreptate faţă de oameni, de către tine, de către familia ta şi de către cei pe care-i preferi dintre supuşii tăi. Căci, de nu vei face întocmai, înseamnă să acţionezi în mod nedrept. Iar în ce-l priveşte pe cel care-i nedreptăţeşte pe supuşii lui Allah, Allah va fi potrivnicul său, ca să nu mai vorbim de slujitorii lui Allah. Allah face ca argumentul celui care se luptă cu El să fie nul şi fără valoare. O asemenea persoană va fi duşmanul lui Allah până ce încetează sau până se căieşte. Nimic nu atrage mai mult îndepărtarea binecuvântării lui Allah şi sporirea mâniei Sale decât stăruinţa în săvârşirea faptelor rele, pentru că Allah ascultă chemarea celor asupriţi şi îi urmăreşte întotdeauna pe cei ce săvârşesc răutăţi.

Cele mai dragi fapte să-ţi fie cele în care precumpăneşte corectitudinea, cele mai pline de dreptate şi cele mai satisfăcătoare pentru supuşii tăi. Căci nemulţumirea oamenilor de rând face ca satisfacţia celor favorizaţi să fie lipsită de valoare, iar nemulţumirea celor favorizaţi este alinată atunci când poporul este mulţumit. Mai mult decât atât, niciunul dintre supuşi nu constituie o povară mai mare pentru conducător în vreme de pace şi nu este de mai puţin folos în timpul încercărilor decât cei care sunt favorizaţi de acesta. Niciunul nu este mai scârbit de dreptate, mai insistent şi mai supărător în ceea ce priveşte pretenţiile sale, mai puţin recunoscător când i se oferă, mai puţin dispus să-l ierte pe stăpân când el nu-i oferă ajutorul său şi mai nerăbdător în faţa greutăţilor vremii decât cel favorizat de el. Dar sprijinul religiei, solidaritatea musulmanilor şi pregătirea în faţa vrăjmaşilor se află la oamenii obişnuiţi ai comunităţii. Aşadar îndreaptă-ţi afecţiunea spre aceştia.

Consideră-i ca fiind cei mai îndepărtaţi de tine şi cei mai vrednici de dispreţ pe aceia dintre supuşii tăi care caută greşelile celorlalţi oameni. Pentru că oamenii au greşeli pe care conducătorul, mai mult decât oricine altcineva, ar trebui să le acopere. Aşadar nu scormoni acele lucruri care îţi sunt ascunse, pentru că obligaţia ta este să le îndrepţi numai pe acelea care ţi se dezvăluie. Allah va judeca ceea ce este neştiut de tine. Aşadar, acoperă defectele celorlalţi pe cât îţi stă în putinţă ; Allah îţi va acoperi şi ţie ceea ce tu ai vrea să rămână ascuns faţă de supuşii tăi. Dezleagă nodul oricărui resentiment faţă de oameni, îndepărtează cauza oricărei duşmănii şi ignoră tot ceea ce nu intră în atribuţiile tale. Nu te grăbi să dai crezare celui care bârfeşte, pentru că cel care-i defăimează pe alţii este un om înşelător, chiar dacă pare a fi un sfătuitor sincer.

Nu lua drept consilier pe cel care este avar, care s-ar putea să te întoarcă de la dărnicie şi să-ţi prevestească sărăcia, nici nu lua ca sfătuitor pe cel laş, care s-ar putea să te facă slab în responsabilităţile tale, nici nu lua drept consilier pe cel care este lacom, care datorită poftelor sale s-ar putea să considere asuprirea ca fiind corectă. Avariţia, laşitatea şi lăcomia sunt înclinaţii diferite care au însă în comun neîncrederea în Allah.

Cu adevărat, cei mai răi dintre sfetnicii tăi sunt cei care au fost sfetnici pentru conducătorii nedrepţi de dinaintea ta şi care au participat la păcatele lor. Nu-i lăsa pe aceştia să facă parte din alaiul tău, întrucât ei sunt ajutoarele celor păcătoşi şi fraţii nelegiuiţilor.

Vei găsi cei mai buni înlocuitori ai lor printre cei care au idei şi calităţi asemănătoare cu ale lor, dar nu poartă greutatea unor păcate şi nelegiuiri asemănătoare – cei care nu au sprijinit pe răufăcător în nedreptăţile sale, nici pe cel păcătos în păcatele sale. Aceştia vor fi o povară mai uşoară pentru tine, un ajutor mai bun, vor fi mai dispuşi să te înţeleagă şi mai puţin apropiaţi faţă de alte persoane în afară de tine. Aşadar, desemnează-i pe ei ca însoţitori aleşi ai tăi, atât ca sfătuitori personali, cât şi pentru a te însoţi în adunări. Apoi îngăduie ca cel mai influent dintre ei să fie cel care rosteşte cel mai apăsat adevărul şi care te sprijină cel mai puţin în acţiunile care nu sunt pe placul lui Allah sau pe care El nu le doreşte pentru prietenii Săi, chiar dacă acest lucru îţi provoacă neplăcerea.

Rămâi alături de cei evlavioşi şi de cei care umblă în adevăr. Apoi învaţă-i pe aceştia să nu te laude sau să nu încerce să te mulţumească atribuindu-ţi ceea ce nu meriţi, pentru că lauda prea multă duce la trufie şi la mândrie.

Niciodată să nu îngădui ca făcătorul de bine să aibă aceeaşi poziţie în faţa ta cu cel ce face rele, întrucât acest lucru îl va face pe cel ce face binele să se abţină de la faptele lui bune şi îl va obişnui pe cel care face rele cu faptele sale. Dă-le fiecăruia dintre ei ceea ce merită.

Să ştii că nu există nimic mai potrivit care să-l facă pe un conducător să capete încrederea supuşilor săi decât ca acesta să fie bun cu ei, să le uşureze greutăţile şi să nu-i mai constrângă în privinţa lucrurilor care le depăşesc puterile. Deci ar trebui ca în această privinţă să ajungi la o poziţie în care să te poţi încrede în supuşii tăi, pentru că încrederea ta în ei va îndepărta tensiunile pe termen lung. Şi, în mod sigur, cel care merită cel mai mult încrederea ta este cel care s-a comportat bine atunci când l-ai pus la încercare, iar cel care merită cel mai mult neîncrederea ta, este cel care s-a comportat rău atunci când l-ai încercat.

Nu desfiinţa nici un obicei bun (sunnah) care a fost practicat de mai marii acestei comunităţi, prin care s-a stabilit armonia în societate şi care a dus la prosperitatea supuşilor.

Să nu creezi nici un obicei nou care să aducă prejudicii obiceiurilor din trecut, pentru că răsplata pentru înfiinţarea lor aparţine celor care le-au creat şi ca nu cumva să te împovărezi cu faptul că le-ai desfiinţat.

Studiază mult împreună cu cei care cunosc şi discută mult cu cei înţelepţi despre cum s-ar putea consolida acele lucruri care vor face ca starea ţării tale să se îmbunătăţească, devenind prosperă, şi despre rânduiala pe care au păstrat-o cei dinaintea ta.

Partea a III-a

Despre clasele sociale

Să ştii că supuşii tăi se împart în mai multe categorii, iar niciuna dintre ele nu poate fi orânduită în mod corect fără celelalte şi nici una dintre ele un este independentă de celelalte. Printre ei sunt:

soldaţii lui Allah;

miniştri (viziri) numiţi pentru oamenii de rând şi pentru cei de vază;

cei care aplică legea şi dreptatea şi administratorii dreptăţii şi ai bunătăţii;

plătitorii de jizyah şi cei care plătesc taxa pământului, adică cei cu care s-a încheiat o înţelegere de protecţie şi musulmanii;

negustorii şi meşteşugarii;

şi clasa cea mai de jos, cei nevoiaşi şi sărmani.

Pentru fiecare dintre aceste categorii Allah a stabilit o anumită parte, iar, potrivit acesteia, El a hotărât anumite obligaţii în Cartea Sa şi în tradiţia Profetului Său ca un legământ făcut de El şi păstrat de noi.

***

Soldaţii reprezintă, prin rânduiala lui Allah, fortăreaţa supuşilor, podoaba conducătorilor, puterea religiei şi calea către siguranţă. Supuşii nu au alt sprijin decât taxa pământului pe care Allah a pus-o deoparte pentru ei, o taxă prin care li se dă puterea să lupte împotriva vrăjmaşilor şi de care depind pentru a avea un rost şi pentru a-şi satisface trebuinţele. Apoi, aceste două categorii (soldaţii şi plătitorii de taxe) nu au alt sprijin decât cea de-a treia categorie, judecătorii, administratorii şi miniştrii, pentru că ei întocmesc acorduri, adună veniturile şi lor li s-au încredinţat atât problemele individuale, cât şi cele publice. Iar toţi aceştia nu au alt sprijin decât negustorii şi meşteşugarii, prin bunurile pe care aceştia le aduc şi prin pieţele înfiinţate de ei. Ei asigură cele necesare acestor trei categorii de oameni, prin faptul că obţin cu mâinile lor acele bunuri la care ceilalţi nu au posibilitatea să ajungă. Apoi există clasa cea mai de jos, a nevoiaşilor şi a sărmanilor, cei care au dreptul la ajutor şi la sprijin.

La Allah se află belşugul fiecărei categorii. Fiecare are un drept pe care conducătorul trebuie să i-l dea, stabilindu-l în mod corect. Dar conducătorul nu va putea să realizeze cu adevărat ceea ce i-a poruncit Allah în această privinţă decât printr-o străduinţă de neclintit, făcând apel la ajutorul lui Allah, conformându-se cu ceea ce cere adevărul şi având răbdare atât în ceea ce este uşor pentru el, cât şi în ceea ce constituie o povară.

***

Numeşte-l în funcţia de comandat al armatei pe acela despre care crezi că este cel mai sincer pe calea lui Allah, a Profetului Său şi a Imamului tău, pe cel care are inima cea mai curată şi pe cel mai remarcabil în ceea ce priveşte inteligenţa, pe cel care este încet la mânie, care iartă cu uşurinţă, care este blând cu cei slabi şi sever cu cei puternici şi care nu acţionează cu asprime, dar nici nu este împiedicat de nepricepere.

Apoi, alege-i pe cei de origine nobilă şi pe cei din familii cinstite şi care şi-au dovedit integritatea, apoi pe cei curajoşi, viteji, generoşi şi mărinimoşi, pentru că ei sunt plini de nobleţe şi de onoare.

Apoi îngrijeşte-te de nevoile soldaţilor aşa cum se îngrijesc părinţii de copiii lor. Nu lăsa niciodată ca ceva să te mâhnească sau să te istovească atunci când e vorba de a-i întări şi îmbărbăta pe aceştia şi nu neglija să fii binevoitor faţă de ei, chiar şi în lucrurile mici, pentru că acest lucru va atrage după sine sfatul lor sincer şi încrederea lor în tine. Nu nesocoti problemele lor mărunte, care depind de rezolvarea celor mari, pentru că astfel se pot bucura şi de o mică binefacere într-un moment în care ar avea nevoie de rezolvarea lucrurilor importante.

Dintre comandanţii armatei tale să-l preferi cel mai mult pe cel care-i ajută pe soldaţi, sprijinindu-i pe aceştia şi care le oferă ceea ce are la dispoziţia sa, astfel ca să-i îndestuleze atât pe ei, cât şi pe membrii familiilor lor rămase în urmă. Atunci, preocuparea lor în lupta cu inamicul va fi una singură, pentru că bunăvoinţa şi afecţiunea ta va face ca inimile lor să se încline cu afecţiune faţă de tine. Într-adevăr, lucrul cel mai plăcut ochilor conducătorului este instaurarea dreptăţii în ţară şi manifestarea dragostei supuşilor lui faţă de el.

Dar cu siguranţă că dragostea supuşilor nu va apărea înaintea bunăstării lor, iar loialitatea lor faţă de conducător nu va fi fără cusur, până când nu se vor uita la conducătorii lor şi nu vor vedea că guvernarea lor nu este împovărătoare şi până când vor înceta să spere că perioada guvernării acestora se va sfârşi în curând. De aceea, lasă ca nădejdea lor să crească şi continuă să-i lauzi cu căldură şi să preţuieşti realizările fiecăruia dintre ei, care a făcut ceva bun, pentru că meţionarea frecventă a faptelor lor bune îi va încuraja pe cei bravi şi-i va îndemna pe cei delăsători, cu voia lui Allah.

Apoi, să recunoşti în cazul fiecăruia care sunt meritele sale şi să nu atribui meritele cuiva unei alte persoane şi să nu dai greş în aprecierea realizărilor lor la adevărata lor valoare. Nu lăsa ca rangul cuiva să te facă să socoteşti ca fiind mare un merit care este de fapt mic, nici caracterul umil al cuiva să nu te facă să consideri ca fiind neînsemnată o realizare care este, de fapt, mare.

Să te laşi îndrumat de Allah şi de Profetul Său în toate problemele care te frământă şi în toate lucrurile care sunt neclare pentru tine, pentru că Allah – preamărit fie El – a spus celor pe care a dorit să-i călăuzească:

O voi cei ce credeţi ! Daţi ascultare lui Allah ! Daţi ascultare trimisului şi celor, dintre voi, ce au porunca. Dacă vă certaţi asupra unui lucru, atunci aduceţi-l înaintea lui Allah şi a trimisului, dacă credeţi în Allah şi în Ziua de Apoi ! Aşa este bine, căci aceasta este cea mai bună rânduială. 4:59

A da ascultare lui Allah înseamnă a adera la textul limpede al Cărţii Sale, în timp ce a asculta de Profet înseamnă a adera la tradiţia sa (sunnah) unificatoare (al-jamiah) şi nu la ceea ce cauzează dezbinare (al-mufarriq).

***

Apoi să-l alegi ca să judece între oameni pe cel socotit de tine ca fiind cel mai eminent dintre supuşi, pe cel care nu poate fi copleşit de probleme complicate, care nu poate fi provocat la gâlceavă de către împricinaţi, care nu stăruie în greşeală, care nu este îndurerat de întoarcerea la adevăr, atunci când îl află, al cărui suflet nu se coboară la nici un fel de lăcomie, care nu se mulţumeşte mai degrabă cu o înţelegere superficială a vreunui lucru decât cu una aprofundată, care ezită cel mai mult în a da un verdict atunci când lucrurile nu sunt clare, care face apel cel mai mult la argumente, care este cel mai puţin deranjat de petiţiile împricinaţilor, care este cel mai răbdător când trebuie să aştepte ca situaţiile întâmplărilor să devină clare şi care este cel mai ferm când verdictul a fost dovedit ; un om care nu devine încrezut atunci când primeşte laude şi care nu este atras de ispite. Dar astfel de oameni sunt puţini.

După aceea, să cercetezi deseori felul cum pune el legea în aplicare şi să-i oferi cu generozitate ceea ce-i va înlătura lipsurile şi prin care nevoia lui de a apela la alţii se va micşora. Oferă-i acestuia acea poziţie în faţa ta la care nici unul dintre ceilalţi favoriţi ai tăi nu poate aspira, ca astfel să fie protejat de a fi ponegrit înaintea ta de către cei de vază.

Pe scurt, cercetează cu luare aminte lucrurile când trebuie să-i numeşti pe judecători, printr-o analiză profundă, pentru că această religie a fost în mâinile celor nelegiuiţi, care au interpretat-o după cum a fost poftit şi au folosit-o pentru a căuta plăcerile acestei lumi.

***

Apoi ocupă-te de administratorii tăi şi de funcţionarii tăi. Angajează-i numai după ce i-ai încercat şi nu îi numi în mod arbitrar sau bazându-te pe favoritism, pentru că acestea două includ mai multe feluri de asuprire şi de înşelăciune. Caută-i pe aceia care au experienţă şi care sunt decenţi, din familii cinstite, care au acceptat islamul printre cei dintâi, pentru că ei sunt mai nobili în ceea ce priveşte calităţile morale, mai sinceri şi mai demni, mai puţin preocupaţi cu planuri ambiţioase, iar ei înţeleg mai profund consecinţele lucrurilor. Apoi oferă-le acestora resurse din plin, pentru că acest lucru le va permite să pornească bine şi să se lipească de cheltuirea celor asupra cărora au autoritate ; aceasta va fi o dovadă împotriva lor, dacă nu se vor supune ordinului tău sau dacă îţi vor trăda încrederea.

După aceea, să controlezi ceea ce fac. Să trimiţi observatori cinstiţi şi de încredere, care să-i supravegheze, pentru că cercetarea cu discreţie a activităţii lor îi va îndemna să-şi îndeplinească îndatoririle cu credinţă şi să se poarte cu bunătate faţă de supuşi. Fii atent la aceste ajutoare (funcţionari). Dacă vreunul dintre ei acţionează într-un mod înşelător, iar informaţiile primite de la observatorii tăi despre el coincid şi dacă eşti mulţumit de mărturia lor, supune-l pe acesta la o pedeapsă fizică şi retrage-i atribuţiile pe care le deţinea. Apoi pune-l într-o poziţie josnică, fă-l să fie cunoscut ca unul care a înşelat şi să se confrunte cu ruşinea de a fi pus sub acuzare.

***

Cercetează care este situaţia în ceea ce priveşte taxa pământului, astfel ca ea să îndrepte starea celor care o plătesc, pentru că în corectitudinea taxei funciare şi în bunăstarea celor care o plătesc stă şi bunăstarea altora. Nu se va putea ajunge la bunăstarea celorlalţi decât prin aceştia (care plătesc taxa funciară), întrucât toţi oamenii depind de taxa pământului şi de cei care o plătesc. Fă ca grija ta în ceea ce priveşte prosperitatea pământului să fie mai mare decât grija pentru colectarea taxei funciare, pentru că aceasta nu va putea fi strânsă decât atunci când există prosperitate. Oricine pretinde taxa pământului acolo unde nu există prosperitate, el a devastat pământul şi i-a distrus pe slujitorii lui Allah. Treburile lui vor rămâne în ordine doar pentru puţină vreme.

Aşadar, dacă supuşii tăi se plâng că sunt împovăraţi din cauza calamităţilor sau în urma terminării apei pentru irigaţii, sau din cauza lipsei ploii, sau din cauza transformărilor suferite de pământ în urma inundaţiilor, sau ca urmare a distrugerii provocate de secetă, uşurează-le povara în măsura în care doreşti ca starea lor să se îndrepte. Şi nu lăsa ca nimic din ceea ce a ajutat la uşurarea poverii lor să apese greu asupra ta, pentru că aceasta reprezintă o rezervă pe care ei ţi-o vor returna prin faptul că se va instaura prosperitatea în ţara ta, care va fi podoaba domniei tale. Vei câştiga prin asta laudele lor cele mai sincere şi te vei putea mândri cu faptul că ai aşezat dreptatea printre ei. Vei putea să te bizui pe puterea lor, care va spori în urma a ceea ce ai cheltuit pentru ei atunci când le-ai oferit sprijinul, şi vei putea să te bucuri de încrederea lor, din moment ce i-ai obişnuit cu dreptatea ta, arătându-ţi bunătatea faţă de ei. Mai târziu este posibil să se ivească probleme în care ei vor fi dispuşi să-şi asume răspunderea, dacă te vei bizui pe ajutorul lor în rezolvarea acestora, pentru că prosperitatea va purta povara pe care i-o încredinţezi.

Într-adevăr, distrugerea pământului apare în urma sărăcirii locuitorilor lui, iar locuitorii săi sărăcesc numai când conducătorii sunt preocupaţi să acumuleze avere, când se îngrijorează de durata propriei domnii şi când trag prea puţin folos din exemplele prin care au fost preveniţi.

***

Apoi să inspectezi situaţia secretarilor tăi şi să-i numeşti pe cei mai buni dintre ei pentru a răspunde de treburile tale. Alege-i pe cei la fel ca tine, pe care i-ai instruit în ceea ce priveşte stratagemele tale şi încredinţează-i secretele celui înzestrat cu cele mai înalte trăsături morale, celui corect, pe care funcţiile înalte nu-l fac să fie nesăbuit şi pe care statutul său nu-l face să fie atât de obraznic, încât să ţi se împotrivească în cadrul vreunei întruniri. El ar trebui să fie cineva pe care neglijenţa să nu-l împiedice să-ţi predea scrisorile trimise de către administratorii tăi sau să redacteze răspunsurile potrivite din partea ta, în cele ce-i încredinţezi şi în cele în care a fost numit să te reprezinte ; o persoană care nu va fi neglijentă cu un contract pe care îl încheie pentru tine, nici nu va fi incapabilă să anuleze contractele păguboase pentru tine ; un om care nu este neştiutor în privinţa propriei valori pe care o are în rezolvarea treburilor, căci acela care nu-şi cunoaşte propria valoare va fi şi mai neştiutor în ceea ce priveşte valoarea altora.

Alegerea ta să nu se bazeze numai pe discernământul tău, pe încrederea şi pe părerea ta bună despre cineva, pentru că oamenii se prezintă în faţa conducătorilor prefăcându-se şi slujindu-i cum se cuvine, chiar dacă în spatele acestui lucru poate să nu existe nici un fel de sinceritate sau de loialitate. Verifică-i mai degrabă în acele lucruri care le-au fost încredinţate de slujitorii tăi cinstiţi. Să te bizui pe cel ce a lăsat impresia cea mai bună asupra oamenilor de rând şi care este aprobat şi susţinut cel mai mult de cei ce sunt demni de încredere. Aceasta va fi dovada sincerităţii tale faţă de Allah şi faţă de cel ale cărei treburi ţi-au fost încredinţate.

Numeşte-l, pentru a se îngriji de fiecare lucru care te frământă, pe acela care nu este copleşit când problemele sunt mari şi care nici nu se tulbură când numărul lor este mare. Orice greşeală a lor, pe care o vei trece cu vederea, va fi pusă în seama ta.

***

Apoi, îngrijeşte-te mai ales de negustori şi de meşteşugari, de cei care s-au stabilit într-un anumit loc, cât şi de cei care se mută cu mărfurile lor şi de cei care obţin un câştig muncind cu mâinile lor şi îndeamnă-i şi pe alţii să facă asta, pentru că ei sunt temelia câştigului şi mijloacele prin care se poate obţine bunăstarea. Ei aduc lucruri folositoare şi obiecte trebuincioase din locuri îndepărtate şi greu de atins ale pământului, de pe mare, din câmpii şi din munţi şi din locuri în care oamenii nu se întâlnesc şi nici nu îndrăznesc să meargă. (Negustorii şi meşteşugarii) îi reprezintă pe cei blajini, iar din partea lor să nu-ţi fie teamă de necazuri ; ei aduc linişte, aşa că să nu te îngrijorezi de apariţia dezbinării. Îngrijeşte-te de treburile lor când sunt lângă tine sau în orice alt colţ al ţării tale.

Dar să ştii, totuşi, că mulţi dintre ei sunt caracterizaţi de o avariţie ruşinoasă, de o zgârcenie condamnabilă, de stocarea bunurilor şi de samavolnicie în ceea ce priveşte vânzările. Aceasta constituie o sursă de pierdere pentru toţi şi o pată pe mâinile conducătorilor. Aşadar să interzici stocarea bunurilor (ihtikar), pentru că Trimisul lui Allah  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a interzis-o.

Lasă ca vânzarea să fie liberă, cu măsuri corecte la cântare şi cu preţuri care să nu fie în paguba nici unei părţi, nici a cumpărătorului, nici a vânzătorului. Iar în ceea ce-l priveşte pe cel care cade în ispita de a stoca bunurile după ce i-ai interzis să facă acest lucru, pedepseşte-l şi dă-l drept pildă pentru alţii, dar nu mai mult decât este cazul.

***

Apoi să te temi de Allah, să te temi de Allah cu privire la clasa de jos, cei nevoiaşi, sărmani, cei năpăstuiţi şi neputincioşi, care nu au nici un fel de posibilităţi, pentru că din această categorie face parte atât cel care cerşeşte, cât şi cel lipsit (care nu cerşeşte). Ia seama, de dragul lui Allah, la acele drepturi care le aparţin lor, pe care El ţi le-a încredinţat ţie. Pune deoparte pentru ei o anumită parte din visteria ta şi, în fiecare oraş, o anumită parte din ceea ce produce pământul deţinut de musulmani, care a fost luat ca pradă de război pentru că celui mai îndepărtat dintre ei îi aparţine tot atât cât îi aparţine şi celui mai apropiat. Tu eşti obligat să respecţi dreptul fiecăruia dintre ei, aşadar nu te lăsa împiedicat de trufie, căci nu vei fi iertat dacă, ocupat fiind cu lucrurile foarte însemnate – nu te vei îngriji de cele mărunte. Aşadar, nu-ţi îndepărta grija faţă de ei şi nu-ţi întoarce faţa de la ei cu dispreţ.

Cercetează starea celor (din clasa de jos) care nu pot să ajungă la tine, a celor desconsideraţi de privirile celorlalţi şi trataţi cu dispreţ de către oameni. Numeşte pe cineva care să se ocupe numai de ajutorarea lor, o persoană în care să ai încredere, dintre cei temători de Allah şi dintre cei smeriţi şi fă ca aceasta să-ţi înfăţişeze starea şi problemele lor. Apoi să te porţi faţă de ei într-un mod care te va scuti de orice vină în faţă lui Allah, în ziua în care Îl vei întâlni. Pentru că dintre toţi supuşii, aceştia au nevoie mai mult de dreptate decât ceilalţi. În cazul fiecăruia dintre ei, pregăteşte-ţi apărarea în faţa lui Allah, dându-le drepturile care li se cuvin.

Asumă-ţi responsabilitatea întreţinerii orfanilor şi a celor în vârstă, dintre cei care nu dispun de nici un fel de posibilităţi, şi nu-i pune în situaţia de a cerşi. Toate acestea sunt o povară grea pe umerii conducătorilor. Adevărul în întregime este o povară grea. Dar Allah s-ar putea să-l facă mai uşor pentru cei care sunt în căutarea scopului final, pentru cei care-şi îndeamnă sufletele la răbdare şi la încredere în adevărul făgăduielii pe care le-a făcut-o Allah.

Partea a IV-a

Ordine şi interdicţii în interesul lui Malik al Aştar  may Allaah have mercy upon him

Rezervă-ţi o anumită parte a timpului tău pe care să o dedici celor care îţi adresează diverse solicitări, timp în care să fii liber ca să-i asculţi tu însuţi. Organizează audienţe deschise, iar în cadrul lor arată-te smerit în faţa lui Allah, Cel care te-a creat. Ţine-i la distanţă pe soldaţi şi pe ajutoarele care sunt gărzile tale personale sau care păstrează ordinea, astfel ca purtătorul lor de cuvânt să ţi se adreseze fără să se bâlbâie de teamă, pentru că l-am auzit pe Trimisul lui Allah  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) spunând, nu numai cu o singură ocazie : “comunitatea în care drepturile ce li se cuvin celor slabi nu pot fi căpătate de la cei puternici, fără ca aceştia (cei slabi) să nu se bâlbâie (înspăimântaţi), nu va fi acceptată.” Mai mult decât atât, lasă-i să vorbească în mod obişnuit, chiar dacă-şi pierd şirul vorbelor, şi nu fi deranjat sau enervat şi nu te supăra pe ei. Dacă faci asta, Allah te va acoperi cu aripile milei Sale şi va face obligatorie răsplătirea ta, pentru că i-ai ascultat. Oferă ceea ce ai de dat într-un mod plăcut, iar când refuzi (să răspunzi rugăminţilor pentru că trebuie să faci acest lucru), fă-o într-un mod elegant şi cerându-ţi scuze.

Apoi, există anumite sarcini de care trebuie să te ocupi personal. Printre acestea este ascultarea cererilor administratorilor, atunci când secretarii tăi nu au reuşit să găsească o soluţie corectă, şi audierea plângerilor celor care să se prezinte în faţa ta pentru că inimile ajutoarelor tale au fost strâmtorate de ele (prin expedierea grăbită sau amânarea rezolvării doleanţelor).

În fiecare zi să îndeplineşti responsabilităţile acelei zile, pentru că fiecărei zile îi aparţine ceea ce este potrivit pentru acel timp. Dedică cele mai bune ore ale zilei şi cele mai bogate părţi ale ei pentru legătura ta cu Allah, chiar dacă toate aparţin lui Allah, dacă intenţia ta este una corectă şi dacă supuşii rămân protejaţi. Pentru a-ţi urma credinţa cu sinceritate faţă de Allah îndeplineşte acele obligaţii cu care eşti dator faţă de El, pentru că acestea îi aparţin numai Lui. Aşadar, dedică-ţi trupul lui Allah, în timpul nopţii şi în timpul zilei, şi îndeplineşte aceste lucruri în mod desăvârşit, nu cu lipsuri sau nesatisfăcător, pentru că aceasta te va aduce mai aproape de Allah, indiferent de ceea ce se poate întâmpla trupului tău (ca rezultat al acestui lucru).

Când te ridici pentru a-i conduce pe oameni în rugăciunile canonice, să nu-i îndepărtezi pe aceştia, rugându-te un timp prea lung, nici să nu strici rugăciunea, făcând-o prea repede sau într-un mod greşit, căci printre oameni există unii care sunt bolnavi şi alţii care au anumite nevoi.

L-am întrebat pe Trimisul lui Allah atunci când m-a trimis în Yemen, “cum să-i conduc în rugăciune?” El a răspuns : “condu-i în rugăciune astfel ca şi cel mai slab dintre ei să se roage şi fii îndurător faţă de credincioşi”. Mai mult decât atât, nu prelungi timpul în care eşti izolat de supuşii tăi, pentru că îndepărtarea conducătorilor de supuşii lor este un fel de constrângere şi are drept rezultat lipsa cunoaşterii problemelor lor. Izolarea de ei îl îndepărtează pe conducător de cunoaşterea lucrurilor petrecute cât timp ei au fost despărţiţi de el. Atunci ceea ce este important le va părea neînsemnat, iar ceea ce este de mică importanţă le va părea însemnat. Ceea ce e frumos va părea ca fiind ceva urât, iar ceea ce e urât va părea frumos. Iar adevărul va fi murdărit de minciună. Conducătorul este doar un om. El nu cunoaşte problemele pe care oamenii le ascund de el. Nu vor exista semne prin care feluritele aspecte ale adevărului să poată fi deosebite de minciună.

Din nou, există numai două posibilităţi : ori dăruieşti cu generozitate pe calea adevărului – şi atunci de ce te-ai retrage de la îndeplinirea unei obligaţii serioase şi a unei fapte nobile – sau suferi de boala avariţiei şi atunci cât de mult se vor abţine oamenii de la a-ţi cere, deşi sunt disperaţi după generozitatea ta! Mai mult decât atât, cele mai multe rugăminţi care îţi sunt prezentate sunt cele care nu impun nici un fel de greutate asupra ta, cum ar fi o reclamaţie împotriva unei nedreptăţi sau căutarea dreptăţii privitoare la o tranzacţie.

Iar conducătorul are cu siguranţă anumite persoane favorite şi apropiate lui printre care se manifestă o anumită aroganţă, abatere de la lege şi lipsă de echitate în ceea ce priveşte tranzacţiile. Îndepărtează cauza acestor lucruri prin înlăturarea mijloacelor prin care se ajunge la aceste situaţii. Nu oferi nici un teritoriu vreunei persoane din anturajul tău sau dintre rudele tale, nici nu le lăsa să râvnească la dobândirea vreunei feude, lucru care ar aduce prejudicii locuitorilor din acel teritoriu, fie că este vorba despre accesul la apă sau de un angajament colectiv a cărui povară ar cădea asupra lor. Acest lucru va fi în interesul celor care au dobândit pământul şi nu în interesul tău, iar vina pentru că ai permis aceasta va fi a ta atât în această viaţă, cât şi în viaţa viitoare.

Să impui ceea ce este corect fiecăruia, atunci când trebuie, fie că se înrudeşte cu tine sau nu. Fii răbdător când trebuie să faci asta şi priveşte la clipa când va trebui să dai socoteala finală, chiar dacă acest lucru s-ar putea să-i supere pe cei care-ţi sunt rude sau pe favoriţii tăi. Să-ţi doreşti până la final să impui ceea ce este corect, lucru care are o mare greutate, pentru că rezultatul va fi demn de laudă.

Dacă vreunii dintre supuşii tăi te bănuiesc de vreo nedreptate, caută să le explici motivele tale. Astfel, vei îndepărta îndoielile lor. Prin aceasta îţi vei instrui sufletul, vei acţiona cu blândeţe faţă de supuşii tăi, iar prin explicaţiile tale vei obţine ceea ce voieşti – aducerea lor pe calea adevărului.

Niciodată să nu refuzi pacea la care te cheamă duşmanul tău şi care duce la mulţumirea lui Allah, pentru că pacea înseamnă linişte pentru soldaţii tăi, uşurarea grijilor tale şi siguranţă pentru ţara ta. Dar fii precaut, foarte precaut faţă de duşmanul tău, după ce ai încheiat pacea cu el, pentru că vrăjmaşul s-ar putea să se apropie, folosindu-se de neglijenţa ta. De aceea să fii prevăzător şi să ai îndoieli în ceea ce priveşte încrederea în duşmanul tău, în acest aspect.

Dacă stabileşti un acord între tine şi vrăjmaşul tău sau dacă faci un legământ prin care să-i oferi protecţie acestuia, păstrează-ţi angajamentul cu loialitate şi păzeşte legământul cu fidelitate. Fă-te un scut în faţa acelui lucru pe care l-ai acordat, pentru că nimic nu-i uneşte pe oameni mai mult, dintre obligaţiile impuse lor de Allah, decât importanţa acordată loialităţii faţă de angajamentul lor, în ciuda dezbinării dintre grupurile lor şi a deosebirilor de păreri. Închinătorii la idoli au înţeles să-şi onoreze angajamentele dintre ei înaintea musulmanilor, pentru că au văzut consecinţele nefaste ale trădării. Aşadar, niciodată să nu trădezi legământul tău de protecţie, niciodată să nu-ţi încalci angajamentul şi niciodată să nu-ţi înşeli duşmanul (cu privire la protecţia sau angajamentul tău dacă i-au fost oferite), pentru că nimeni nu este mai obraznic în faţa lui Allah decât un nerod ticălos. Allah a făcut ca angajamentul Său şi legământul Său de protecţie să ofere siguranţă, pe care a răspândit-o printre supuşii Săi prin îndurarea Sa, şi să fie un adăpost sub a cărui protecţie aceştia să se odihnească şi în a cărui apropiere să se poată dezvolta. În el nu există stricăciune, trădare sau înşelare.

Să nu închei un acord care să aibă lipsuri şi să nu foloseşti un limbaj confuz după recunoaşterea şi finalizarea acordului. Să nu îngădui ca vreo situaţie grea sau vreo strâmtorare să te facă să anulezi în mod nejustificat şi nedrept un acord încheiat în faţa lui Allah şi faţă de care ai anumite obligaţii. Căci răbdarea ta într-o situaţie critică şi strâmtorată, nădăjduind în soluţionarea ei şi în binecuvântarea care va urma, este mai bună decât un act de trădare. Pentru că te vei teme de consecinţele trădării şi de răspunderea în faţa lui Allah, având o responsabilitate de care nu vei fi scutit în această viaţă nici în viaţa de apoi.

***

Fereşte-te de sânge şi de vărsarea lui nelegitimă, pentru că nimic nu este mai demn de mânia lui Allah, nimic nu are consecinţe mai grave şi nimic nu este mai probabil să aducă încetarea binecuvântărilor şi sfârşitul timpului sorocit cuiva decât vărsarea de sânge cu nedreptate. Allah, Slavă Lui! , va începe judecata în Ziua Învierii cu aceia dintre slujitorii Săi care au vărsat sângele altora. Aşadar niciodată să nu-ţi întăreşti domnia prin vărsarea nelegitimă de sânge, pentru că acesta este unul dintre lucrurile care o slăbesc şi o zdruncină, care o răstoarnă şi o fac să fie transmisă altcuiva. Nu ai nici o scuză în faţa lui Allah şi în faţa mea pentru uciderea voită, întrucât în acest caz se aplică pedeapsa fizică.

Dacă greşeşti, iar biciul tău sau sabia ta, sau mâna ta întrec măsura pedepsei corecte – pentru că lovind cu pumnul sau tot ceea ce întrece limita poate să ducă la uciderea acelei persoane – niciodată să nu laşi ca trufia cauzată de funcţia pe care o deţii să te împiedice de la a plăti rudelor celui ucis dreptul care li se cuvine.

Fereşte-te de a fi mulţumit de tine însuţi, de a te baza pe acele lucruri care-ţi sunt pe plac şi de dragostea pentru lauda multă, pentru că acestea trei sunt printre cele mai sigure prilejuri pe care le are Satana pentru a şterge eventualele fapte bune ale celor care fac binele.

Fereşte-te de a le reproşa ceva supuşilor tăi atunci când le faci un bine (pentru faptul că nu apreciază şi nu recunosc îndeajuns datoria pe care o au faţă de tine), de a exagera faptele pe care le-ai făcut şi de a face făgăduieli care să fie urmate de nerespectarea lor. Pentru că reproşul anulează faptele bune, exagerarea faptelor înlătură lumina adevărului, iar nerespectarea făgăduielii are ca rezultat ura din partea lui Allah şi a oamenilor. Allah – Preamărit fie El! – a spus : “Mare urâciune este pentru Allah să spuneţi ceea ce nu faceţi” 61:3

Să te fereşti de a te grăbi să rezolvi problemele înainte de timpul potrivit pentru aceasta, de neglijarea acestora când rezolvarea lor este posibilă, de a stărui cu îndărătnicie în încercarea de a le rezolva, când acestea nu pot fi rezolvate, şi de a le trata cu slăbiciune când ele au devenit clare. Aşadar aşează fiecare lucru la locul său şi săvârşeşte fiecare acţiune la momentul său.

Fereşte-te de a-ţi atribui privilegii în cele în care oamenii sunt egali şi de a neglija acele lucruri care ar trebui să te îngrijoreze, după ce ele au devenit clare în ochii oamenilor, pentru că acest lucru va fi folosit împotriva ta, spre folosul altora ; fereşte-te de a trata lucrurile cu neglijenţă, pentru că nu peste multă vreme se va da la o parte vălul care acoperă faptele tale şi se va pretinde de la tine dreptate pentru cel nedreptăţit.

Stăpâneşte-ţi patima mândriei, furia puterii tale, forţa mâinii şi ascuţimea limbii. Păzeşte-te de toate acestea, înfrânându-ţi impulsurile şi stăpânindu-ţi reacţia violentă, până când mânia ta se potoleşte şi până când deţii controlul asupra propriei tale voinţe. Dar nu vei putea câştiga controlul asupra sufletului tău, până când nu va spori preocuparea ta pentru amintirea faptului că te vei întoarce la Domnul tău.

***

Eşti obligat să-ţi aminteşti de guvernările drepte, de cele mai bune rânduieli, de tradiţia (sunnah) Profetului nostru şi de obligaţiile enunţate în Cartea lui Allah şi de ceea ce a fost înaintea ta, în vremurile trecute. Să iei ca model de urmat pentru ceea ce faci ceea ce ai văzut la noi şi să te străduieşti cât de mult poţi să urmezi ceea ce te-am învăţat în aceste sfaturi pe care ţi le-am dat. Mă bazez pe ele ca dovadă a mea împotriva ta, ca nu cumva să existe vreun motiv pentru graba sufletului tău de a-şi urma pofta sa.

Îl rog pe Allah ca prin nemăsurata Sa Milă şi prin Puterea Sa nesfârşită să împlinească orice dorinţă, să ne dăruiască mie şi ţie, după voia Sa, deplina reuşită în a înfăţişa în chip limpede, în faţa Sa şi a creaturilor Sale, îndreptăţirea faptelor noastre. Fie ca El să ne dăruiască laudă desăvârşită din partea supuşilor Săi, o influenţă binefăcătoare asupra ţării, plinătatea binecuvântărilor şi sporirea cinstei noastre. Şi mă rog ca El să ne pecetluiască vieţile cu fericire şi să le pună capăt prin martiriu. „Noi suntem ai lui Allah şi la El ne vom întoarce” 2:156.

Pace fie asupra Trimisului lui Allah  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention )  ,

Fie ca Allah să-i binecuvânteze pe el şi pe familia sa nobilă şi să le dea o pace adâncă.

Pacea fie asupra ta.

3 gânduri despre „Conducătorul islamic

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s