Osteneala

Munca reprezintă fundamentul pe care universul omului este statornicit, această activitate fiind de altfel singura garanţie pentru supravieţuirea individului. Atotpternicul Allah a înzestrat creaturile sale cu mijloace adecvate prin care ei pot dobândi foloase şi evita lipsurile.

Omul, care este cel mai uimitor şi complex proiect al creaţiei, are mai multe nevoi decât orice altă creatură. Astfel, el trebuie să depună un efort considerabil spre a putea face faţă nenumăratelor necesităţi şi, de asemenea, să-şi întreţină semenii (familia) pe care, în mod firesc, o are în grjiă.

De aceea, islamul, care este o religie naturală şi socială, apreciază munca şi câştigul salarial ca fiind de o mare importanţă pentru oameni. Profetul   spune : Este important pentru orice musulman, bărbat sau femeie, să câştige bani halal pentru întreţinerea şi subzistenţa lor.

Islamul a acordat puţină valoare celor care îşi petrec viaţa în mod trândav. Ori de câte ori Profetul  afla un om a cărui putere şi capacitate erau uimitoare, obişnuia să întrebe:

Munceşte? dacă i se răspundea : Nu, este leneş ;

atunci Profetul spunea   : pentru mine nu are nici o cinste ;

În islam, fiecare individ ar trebui să aleagă una dintre numeroasele meserii şi profesii specializate, spre care Allah l-a călăuzit să aleagă – potrivit propriei sale capacităţi. El ar trebui să-şi câştige traiul în acest mod, purtând pe umerii lui una din sarcinile societăţii şi încercând să ofere lumii sprijinul său. Islamul a introdus cele mai trainice recomandări cu privire la muncă şi dobândirea mijloacelor de existenţă, într-atât nu a neglijat importanţa activităţilor economice, încât, chiar în cele mai critice momente, imamul al-Sadiq  îi spunea prietenului său Hişam (cu rol în guvernare), chiar în timpul războiului : „când soldaţii sunt aşezaţi în ordine de luptă şi când focul bătăliei este aprins, nu neglija responsabilitatea ta economică şi activităţile necesare pentru asigurarea întreţinerii şi continuă-ţi ostenelile financiare chiar şi în astfel de împrejurări dificile.”

Aşadar pierderea de vreme datorată leneviei nu este îngăduită în islam.

Învinuirea trândăviei

Din cele ce s-au discutat mai devreme, reiese limpede că munca şi depunerea efortului reprezintă drumul corect pe care Creatorul l-a prescris omului pentru a ajunge la bunăstare. Desigur, abaterea de la calea creaţiei şi naturii va cauza doar pagubă omului prin rătăcirea sa.

De aceee, Musa al-Kazim  , spune :

Să nu dovediţi lene şi dezgust în munca voastră, altfel veţi fi respinşi în această lume şi în cea de dincolo.

Profetul  i-a apostrofat pe aceia care obişnuiau să lenevească şi să pună greutăţile vieţii lor pe umerii altora.

Astăzi, cercetările sociologice şi psihologice au lămurit că denaturările sociale sunt generate printre altele şi de trândăvie, lenevia fiind cea care subminează activităţile economice şi culturale ale societăţii, dând naştere la tot felul de superstiţii şi decăderi morale.

Înşelăciunea la cântar

În islam, înşelăciunea la cântar este un păcat de moarte. În cuvintele Sale, Atotputernicul Allah le reproşează şi îi ameninţă pe cei care o înfăptuiesc, zicând :

83: 1-6

Vai acelora care înşeală la măsură

Aceia care, dacă li se măsoară de către alţi oameni, voiesc măsură întreagă

Însă atunci când ei măsoară şi cântăresc, dau mai puţin!

Oare nu cred aceia că ei vor fi înviaţi?

Într-o Zi măreaţă?

O Zi în care oamenii vor sta înaintea Stăpânului lumilor?

Dincolo de înfăptuirea nedreptăţii faţă de oameni şi însuşirea banilor pe calea hoţiei, o persoană care vinde, folosind greutăţi false, pricinuieşte oamenilor pierderea încrederii, treptat , îşi pierde cumpărătorii şi în cele din urmă, propriul câştig.