Mărturisiri

= نهج البلاغة =

Predica 211

Minunile creaţiei

Doar prin puterea măreţiei Sale şi minunata delicateţe a facerii Sale, El a făcut din apa mării cea înspumată, din valuri peste valuri adunată, adânc învolburată, pământ uscat şi tare.

El a făcut, apoi, din ea straturi şi le-a separat în şapte ceruri după ce au fost unite la un loc. Astfel, ele au devenit nemişcate la porunca Sa şi s-au oprit la marginea hotărnicită de El. Astfel El a ancorat pământul cărat pe apa albastră adâncă, înconjurată şi aninată, care ascultă de porunca Sa şi se se supune întru cinstirea Sa, iar curgerea ei s-a oprit din teamă faţă de El.

El a creat, apoi, dealuri înalte, stânci de piatră şi munţi semeţi. Le-a pus la locul lor şi a făcut să rămână nemişcate. Vârfurile lor se ridică în văzduh, iar rădăcinile li se adâncesc în apă.

Astfel, El a ridicat munţii deasupra câmpiilor şi le-a stabilit temeliile în vasta întindere, oriunde se aflau. Le-a făcut crestele înalte şi trupurile măreţe. Le-a făcut precum coloanele pentru pământ şi le-a înţelenit în el precum ţăruşii. Ca urmare, pământul a devenit nemişcat, altfel s-ar fi putut lăsa într-o parte cu locuitorii săi sau s-ar fi putut scufunda înlăuntru cu greutatea lui, sau s-ar fi putut sminti de la locul său.

Aşadar, mărire Celui ce l-a strunit după tălăzuirea apelor sale şi l-a zvântat după udarea părţilor sale. Astfel, El l-a făcut leagăn pentru creaturile sale şi li le-a întins ca pe un aşternut deasupra unei mări adânci nemişcate, stătute, deloc curgătoare, mângâiată de vânturi furtunoase, deaupra căreia nori plini se ridică.

79:26

„Întru aceasta este o pildă pentru cel care se teme”.

***

Predica 212

Îndemnarea poporului să lupte împotriva locuitorilor Siriei

Dumnezeule! Orice rob dintre robii Tăi care aude spusa noastră cu nimic greşită, îndreptătoare şi nu stricătoare, întru religie şi lumea aceasta, şi se leapădă de ea după ce a auzit-o, atunci cu siguranţă nu face decât să dea înapoi în faţa ajutorului Tău şi să încetinească întăririi religiei Tale.

Te facem martor asupra lui pe Tine, o, Tu, Cel mai mare dintre martori, precum îi facem martori asupra lui pe toţi cei care locuiesc pământul Tău şi cerurile Tale. Tu nu ai nevoie de ajutorul lui şi îl poţi lua pentru păcatul lui.

***

Predica 213

Cunoaşterea lui Dumnezeu

Slavă lui Allah care este deasupra oricărei asemănări cu creaturile, care este deasupra cuvintelor celor ce Îl descriu, care arată minunile împărăţiei Sale celor care privesc, care este ascuns gândirii închipuitorilor datorită măreţiei slavei Sale, care este învăţat fără a fi dobândit, adăugat ceva sau beneficiat de ceva, şi care este orânduitorul tuturor lucrurilor fără a se frământa sau a cugeta. El este Cel pe care întunericul nu Îl învăluie, căruia lumina nu Îi dă strălucire, pe care noaptea nu Îl înghite, peste care ziua nu curge. Priceperea Sa nu este mulţumită vederii, nici ştiinţa Sa mulţumită învăţăturii.

Binecuvântările Profetului ales 

Allah l-a întărit pe Profet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) cu lumină şi i-a dat întâietate asupra celor aleşi. Prin el, Allah i-a unit pe cei dezbinaţi, le-a dat mai multă putere celor puternici, a făcut ca greutăţile să fie trecute, a netezit pământul bolovănos, înlăturând astfel înşelăciunea de-a dreapta şi de-a stânga.

***

Predica 214

Cunoaşterea Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention )

Eu mărturisesc că El (Allah) este dreptatea şi făcător de dreptate, El este judecătorul ce desparte binele de rău. După cum mărturisesc că Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) este robul Său, trimisul Său şi domnul robilor Săi. Ori de câte ori Dumnezeu ar despărţi facerea în două părţi, pe el  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) l-ar pune întotdeauna în partea cea bună. Aşadar, niciodată nu este laolaltă cu el desfrânatul, şi nici nu adastă alături de el destrăbălatul.

Cu siguranţă, Allah a făcut pentru bine – oamenii potriviţi, pentru adevăr – stâlpi de susţinere, pentru supunere – ocrotire. În orice clipă de supunere, Dumnezeu va da ajutor prin limbile care vor vorbi, prin inimile care se vor întări. El are îndestulare pentru cei care caută îndestularea şi leac pentru cei care caută leac.

Locul celor învăţaţi

Să ştiţi că, negreşit, acei robi ai lui Dumnezeu care păstrează ştiinţa Lui se îngrijesc de acele lucruri pe care El le doreşte îngrijite şi fac izvoarele Lui să tâşnească (în folosul altora). Ei se caută unii pe alţii cu prietenie şi se întâlnesc unii cu alţii cu dragoste. Îşi toarnă unii altora apa în cupe şi beau din belşug. Îndoiala nu-i tulbură, iar vorbitul pe la spate nu are spor împotriva lor. Astfel, Allah a legat felul lor de a fi de buna purtare. De aceea, se iubesc unii pe alţii şi se întâlnesc unii cu alţii. Ei sunt precum seminţele păstrate după ce au fost alese, când au fost luate unele şi aruncate altele. Alegerea i-a deosebit, curăţirea i-a şlefuit.

Aşadar, omul ar trebui să-şi păstreze onoarea prin a putea primi aceste calităţi. El ar trebui să se teamă de Ziua Judecăţii înainte ca ea să soseacă, şi ar trebui să preţuiască scurtimea vieţii sale şi scurtimea şederii sale în locul unde se află, care durează doar pentru cât trece către următorul loc. El ar trebui aşadar să înfăptuiască ceva pentru trecerea sa mai departe şi pentru treptele cunoscute ale plecării sale. Binecuvântat fie cel care are o inimă curată, care ascultă de cel care îl îndrumă, îl ocoleşte pe cel care îl rătăceşte, care nimereşte calea izbăvirii cu privirea celui care l-a făcut să vadă şi prin ascultarea poruncii celui ce îl călăuzeşte, care se grăbeşte spre buna îndrumare înainte ca porţile ei să se închidă şi legăturile să se rupă, care bate la uşa căinţei să i se deschidă, care alungă păcatul. El cu siguranţă a fost pus pe calea cea bună şi îndrumat către drumul cel drept.

***

Predica 215

Proslăvire şi implorare

Slavă lui Allah care mi-a sortit să nu mor încă, nici să fiu beteag, nici ca venele să-mi fie năpădite de boală, nici să fiu judecat pentru faptele mele rele, nici să fiu fără urmaşi, nici să-mi părăsesc religia, nici să Îi întorc spatele Domnului meu, nici să mi se urască cu credinţa mea, nici să-mi fie încâlcită mintea, nici să fiu osândit cu osânda adunărilor dinaintea mea. Sunt un rob aflat în stăpânirea Ta, ce singur s-a nedreptăţit pe sine însuşi. Tu ai toate dovezile asupra mea, însă eu n-am nici o dovadă în favoarea mea. Nu pot să iau nimic altceva decât ceea ce Tu mi-ai dat şi nu mă ocroti în afară de ceea ce Tu m-ai ocrotit.

Dumnezeule ! Caut oblăduirea Ta ca să nu rămân sărac în ciuda bogăţiei Tale, ca să nu fiu înşelat în ciuda îndrumării Tale, ca să nu fiu păgubit în ciuda împărăţiei Tale, şi ca să nu fiu împilat în ciuda poruncii Tale.

Dumnezeule ! Fie ca sufletul meu să fie primul din acele bunuri pe care Tu le iei de la mine şi cea dintâi încredere, dintre binefacerile Tale, dăruite mie.

Dumnezeule ! Căutam oblăduirea Ta, ca să nu ne întoarcem de la porunca Ta sau să nu ne răzvrătim asupra legii Tale, sau să ne urmăm patimile fără să ţinem seama de buna călăuzire venită de la Tine.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s