Putere divină

= نهج البلاغة =

Predica 109

Puterea lui Dumnezeu

Totul se supune Lui şi totul există prin El. El este bogăţia oricărui sărac, cinstirea oricărui umil, puterea oricărui slab, şi adăpostul oricărui oprimat. Oricine ar vorbi, El îi aude vorbele, şi oricine ar tăcea, El lui îi ştie taina. De la El este înzestrarea oricui trăieşte şi la El se întoarce oricine moare.

Allah ! Ochii nu Te-au văzut astfel încât să povestească despre Tine, însă Tu ai fost înainte de cei care au descris creaţia Ta. Tu nu ai făurit creaţia Ta din pricină de singurătate, şi nici nu i-ai făcut să trudească pentru a câştiga. Acela pe care Tu îl cercetezi nu Ţi-o poate lua înainte, iar cel pe care Tu îl ţii nu poate scăpa de Tine. Cel ce Te nesocoteşte nu Îţi micşorează împărăţia, iar cel ce Te ascultă, nu Îţi sporeşte regatul.

Celui ce nu îi este pe plac porunca Ta nu-Ţi poate întoarce hotărârea, iar cel ce întoarce spatele poruncii Tale nu se poate lipsi de Tine. Fiece taină în faţa Ta este dată pe faţă, iar pentru Tine orice absent este prezent.

Tu eşti hotarul, nu există adăpost dincolo de Tine. Tu eşti întâlnirea, de care nu există scăpare decât la Tine. În mâinile Tale se află chica oricărei făpturi, către Tine este drumul înapoi al fiecărei fiinţe ce vieţuieşte. Mărire Ţie! Cât de măreaţă este înălțarea Ta ! Cât de măreaţă este creaţia Ta pe care noi o vedem, însă cât de mică este această măreţie pe lângă Puterea Ta. Cât de teribilă este împărăţia Ta, însă cât de puţin înseamnă faţă de cele ascunse nouă din puterea Ta. Cât de mari sunt darurile Tale în această lume, însă cât sunt ele de mici faţă de darurile celeilalte lumi.

Însușirile îngerilor

Allah ! Tu i-ai făcut pe îngeri să sălășluiască în cerurile Tale, şi i-ai pus mult deasupra peste pământul Tău. Ei au cea mai mare ştiinţă despre Tine şi întreaga Ta creaţie, cea mai mare teamă de la Tine, şi cea mai mare apropiere de Tine. Ei nu au stat niciodată în şale şi nici nu au zăbovit nicicând în pântece. Ei nu au fost zămisliţi „dintr-o apă lepădată”. Ei nu au fost împrăştiaţi de întâmplările îndoielnice ale sorţii. Ei sunt pe locul lor deosebit de-al Tău, şi în dregătoria lor alături de Tine. Dorințele lor sunt toate adunate doar întru Tine. Ascultarea lor faţă de Tine este multă, iar neglijarea poruncii Tale, mică. Dacă ei văd cu ochii lor ceea ce le-a fost ascuns despre Tine, ei își vor dispreţui faptele, se vor certa pe ei înşişi şi vor înţelege că nu Te-au slujit potrivit dreptului Tău de a fi slujit şi nu Te-au ascultat potrivit dreptului Tău de a fi ascultat.

Binefacerile dumnezeieşti

Mărire Ţie, Creator, Venerat de făpturile Tale ! Pentru o bună punere la încercare a făpturilor tale, Tu ai făcut o casă şi ai pus în ea ospăţ cu băutură şi mâncare, perechi şi servitori, palate şi râuri, semănături şi roade. Apoi, ai trimis un chemător care să cheme către acestea, însă oamenii nu au dat răspuns celui care i-a chemat, şi nu s-au lăsat povăţuiţi de ceea ce Tu i-ai povăţuit, şi nici nu au dorit ceea ce Tu ai dorit, şi nici nu au tânjit după ceea ce Tu i-ai pus să tânjească. Ei s-au repezit pe învelișul (acestei lumi) şi s-au umplut de ruşine căci s-au înfruptat din ea, şi s-au unit în iubirea pentru ea.

Primejdia dragostei închipuite

Atunci când cineva iubeşte ceva, acesta îl orbeşte şi îi îmbolnăveşte inima. Acela priveşte cu un ochi nezdravăn, şi aude, însă cu o ureche neauzitoare. Dorințele i-au găurit mintea, iar lumea i-a făcut ca inima să-i moară, iar sufletul i s-a aprins după ea. Ori încotro s-ar îndrepta, el se întoarce spre ea, şi încotro ar porni, el porneşte către ea. El nu este întrerupt de nimeni ce strigă în numele lui Dumnezeu, şi nici nu ia povaţă de la nici un povăţuitor. El îi vede, oare, pe aceia care au fost prinşi în amăgire, de care nu se pot dezice şi nici nu pot da înapoi cum i-a lovit ceea ce nu băgau în seamă, cum ruperea de această lume de care se credeau la adăpost a venit asupra lor, cum au ajuns în lumea de apoi așa cum li s-a făgăduit, iar ceea ce i-a lovit nici nu poate fi zugrăvit?

Stările dinainte de moarte

Beţia morţii şi mâhnirea de a pierde (această lume) i-au împresurat. Mădularele li s-au moleşit, culoarea chipului li s-a schimbat, iar moartea le tot dă ghes. Ea se aşează între unul dintre ei şi putinţa lui de a grăi ; atunci el, în mijlocul alor săi, priveşte cu ochii, aude cu urechile, cu mintea sănătoasă şi sufletul întreg, cugetă cum şi-a irosit viaţa şi în ce şi-a pierdut vremea. El își aduce aminte de avuțiile strânse, orbit de căutarea lor, dobândită pe căi cinstite sau îndoielnice. Urmările strângerii acestor bogăţii l-au biruit şi, acum, se pregăteşte să renunţe la ele, lăsându-le celor ce vor veni după el. Ei se vor bucura de ele şi vor trage foloase din ele. Este un câştig uşor pentr alţii, însă o povară pe spatele lui, de care nu are cum să se descotorosească. De aceea, el își va muşca mâinile cu dinţii de ruşine pentru ce i s-a spus pe faţă de treburile lui în clipa morţii. Lui nu îi va plăcea după ceea ce a jinduit în zilele vieţii sale, şi va dori ca acela care l-a pizmuit din această pricină şi l-a invidiat, să fi strâns el toate acelea, în locul lui însuşi. Moartea îi va cuprinde neîncetat trupul, până ce graiul i se va amesteca cu auzul. Așa că el va zace printre ai săi, fără ca limba să-i grăiască, fără ca urechile să-i audă. El își va roti privirea peste chipurile lor, urmărind mișcările limbilor lor, însă fără să audă vorba lor. Apoi moartea se va învârtoşa asupra lui, îi va lua văzul așa cum i-a luat şi auzul, iar duhul îi va ieşi din trup. El va deveni apoi un stârv printre ai săi. Lor fiindu-le greu în preajma lui, se vor îndepărta de lângă el. El nu va ferici vreun bocitor şi nici nu va răspunde vreunui chemător. Ei îl vor purta, apoi, către un loc îngust în pământ şi îl vor lăsa acolo spre a-şi înfrunta faptele, contenind să-l mai viziteze.

Descrierea învierii

Până ce tot ce este scris a se petrece se apropie de sfârşit, faptele își împlinesc limitele cele destinate, cel din urmă se alătură celor dinainte, porunca lui Allah va veni cu ceea El vrea să reînnoiască din creaţia sa. El va zgudui cerul şi îl va crăpa ; va cutremura pământul şi îl va zgâlţâi ; va scoate din ţâţâni munţii şi îi va nărui. Ei se vor nimici unul pe celălalt din smerenie faţă de strălucirea Sa şi din teamă de puterea Sa. El va scoate pe oricine va fi în pământ. El îi va împrospăta după ce vor fi vlăguiţi şi îi va aduna după ce vor fi fost împrăştiaţi. Apoi îi va separa spre a îi întreba despre faptele cele ascunse şi despre treburile lor cele tainice. El îi va împărţi apoi în două mulţimi, răsplătindu-i pe unii şi pedepsindu-i pe ceilalți. Cât despre cei ce dau ascultare, El îi va răsplăti cu apropierea Sa, şi îi va ţine pentru totdeauna în casa Sa, de unde cei ce sălălşuiesc acolo nu se mai mută. Starea lor nu va mai suferi schimbări, teama nu îi va cuprinde, suferinţa nu îi va atinge, primejdiile nu îi vor năpădi, iar călătoria nu îi va sili (din loc în loc).

Cât despre cei ce nu au dat ascultare, El îi va aşeza în cel mai rău loc, le va lega mâinile alături de gât, le va lega tălpile picioarelor cu cârlionţii lor, şi îi va înveşmânta în cămăşi de catran şi straie croite din flăcări. Ei vor fi daţi unei osânde cu dogoare crescândă, uşa le va fi zăvorâtă, rămânând în focul cel plin de strigăte şi vâlvătăi arzânde şi geamăt înspăimântător. Cel întemniţat nu poate ieşi, prizonierul dinăuntru nu poate fi eliberat prin răscumpărare, iar cătuşele nu îi pot fi tăiate. Nu există nici o vârstă pentru această casă, astfel încât ea să poată pieri, şi nici vreun soroc pentru oamenii de acolo care s-ar putea împlini.

Înfrânarea Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention )

El a privit această lume cu dispreţ şi a socotit-o mică. El a considerat-o jalnică şi a urât-o. El a înţeles că Allah a ţinut-o departe de el înadins şi a aşternut-o altora din dispreţ. Așadar, el a rămas departe de ea cu inima, a alungat din minte amintirea ei, şi şi-a dorit ca podoabele ei să rămână ascunse ochilor săi, astfel ca el să nu capete nici un acoperământ de la ea, ori vreo nădejde de a sta în ea. El a propovăduit de la Dumnezeu făgăduințele, şi-a povăţuit obştea prevenind-o, i-a chemat (pe oameni) către rai, dându-le vestea cea  bună.

Însușirile celor din Casă  may  Allaah  be  pleased  with  them

Noi suntem arborele profeției, locul de popas al soliei dumnezeieşti, locul de descindere al îngerilor, minele de cunoaştere şi izvoarele înţelepciunii. Sprijinitorului nostru şi celui ce ne iubeşte îi este hărăzită îndurarea, în vreme ce dușmanului nostru, ca şi celui ce ne urăşte, îi este hărăzită urgia.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s