Rugăciunea

Atotputernicul Allah spune :

74 : 42 – 48

Ce v-a adus pe voi în focul Iadului?

Iar ei vor răspunde: Noi nu am fost dintre aceia care au împlinit Rugăciunea,

Şi noi nu l-am hrănit pe cel sărman,

Şi noi am ponegrit laolaltă cu bârfitorii,

Şi noi am socotit drept minciună Ziua de Apoi,

Până ce ne-a venit nouă ceea ce este sigur.

Şi nu le va fi lor de nici un folos mijlocirea mijlocitorilor.

***

Sfântul Profet  spune : Rugăciunea (salat) este un stâlp al credinţei. Dacă este primită de Allah, celelalte acte de adorare vor fi şi ele primite, în caz contrar, nici celelalte închinăciuni nu vor fi primite. Întocmai precum îşi îndepărtează murdărira şi necurăţirea de pe corp, prin spălarea de cinci ori pe zi într-un râu, un om se purifică de păcate prin facerea rugăciunii (salat) de cinci ori pe zi.

Desigur, ar trebui să fie ştiut că cel care rosteşte rugăciunea (salat), dar nu îi acordă nici o importanţă acesteia, este asemenea celui care nu rosteşte rugăciunea.

Allah Preaînaltul revelează în Sfântul Coran :

 107 : 4-6

Şi vai acelora care fac Rugăciunea !

Find fără grijă faţă de rugăciunea lor,

Care sunt numai făţarnici.

***

Într-o zi, Profetul  a intrat în moschee şi a văzut un om ce rostea rugăciunea fără îndeplinirea unor segmente din rugăciune, fără ruku (metanie) şi fără sujud (prosternare).

Sfântul Profet a spus :

Dacă omul acesta moare în această stare, nu va muri ca musulman.

Astfel, un om ar trebui să rostească rugăciunea cu umilinţă, veneraţie şi atenţie faţă de ritual. Ar trebui să-şi dea bine seama către cine se adresează când practică salat (rugăciunea). Ar trebui să îndeplinească ruku, sujud şi alte părţi ale salat în mod corect, în scopul de a se bucura de cele mai minunate roade ale practicării rugăciunii.

Este de menţionat că Profetul  a enunţat într-o relatare :

Faceţi rugăciunea aşa cum m-aţi văzut pe mine rugându-mă.

Allah revelează în Gloriosul Coran

29 : 45

Recită ceea ce ţi s-a revelat din Carte şi împlineşte Rugăciunea ! Rugăciunea împiedică de la ceea ce este ruşinos şi de la ceea ce este oprit. Iar pomenirile lui Allah sunt lucru şi mai mare, iar Allah ştie ce faceţi voi!

***

Acest fapt de adevereşte, deoarece regulile rostirii rugăciunii sunt concepute în aşa fel încât, dacă sunt respectate, persoana care practică rugăciunea nu va fi niciodată ispitită către fapte rele.

De exemplu, una dintre regulile practicii rugăciunii face referire la locul şi la hainele în care este rostită rugăciunea: acestea nu ar trebui să fie obţinute în mod fraudulos sau ilicit. Rugăciunea (salat) nu este primită nici dacă un singur fir din materialul hainelor celui care se roagă este însuşit pe nedrept. Cineva care se fereşte astfel de lucrurile haram (interzise), nu va folosi vreodată avuţia sau bunurile interzise şi nu va contesta drepturile celorlalţi. De asemenea, rugăciunea va fi primită cu condiţia ca omul să se menţină el însuşi departe de zgârcenie, pizmă şi alte însuşiri rele sau necuviincioase. Este evident că sursa tuturor necuviinţelor stă în aceste însuşiri rele. Dacă cineva care rosteşte rugăciunea se menţine departe de aceste trăsături, el va fi în mod categoric ferit de toate faptele rele şi necuviincioase. Dacă unii oameni îndeplinesc fapte imorale, chiar şi în cazul în care rostesc rugăciunea, aceasta se datorează nerespectării regulilor obligatorii ale practicii rugăciunii. Drept urmare rugăciunile lor nu sunt primite iar ei nu se bucură de minunate foloase ale practicării lor.

Religia islamului a acordat o asemenea importanţă rugăciunii încât a făcut-o obligatorie pentru fiecare musulman în toate împrejurările, chiar şi în momentul morţii. Dacă cineva nu poate rosti din surele Coranului sau nu se poate dedica dhikr-ului, el ar trebui să le treacă pe acestea prin lăuntrul inimii sale. Dacă este neputincios să rostească rugăcunea în picioare, atunci să o rostească stând jos. Dacă nu este capabil să rostească rugăciunea nici chiar stând jos, atunci să o rostească stând culcat. În orice caz, sunt foarte puţine acele împrejurări când omul este scutit de rugăciune. Spre exemplu într-un regim de război, dacă cineva care doreşte să rostească rugăciunea nu se poate orienta cu faţa către Qibla (să stea cu faţa către direcţia geografică a Ka’bah aflată în sanctuarul moscheii din Mekka) de teama duşmanului sau în cazuri de necesitate, poate rosti rugăciunea fără să se orienteze către Qiblah, în orice situaţie şi să se roage astfel în orice direcţie.

***

We do not hold whatosoever any rights related to the video below ,

all credits, thanks and blessings go to the brothers that uploaded it.