Artă, ştiinţă sau destin?

Musafirul de vineri

= ediţia 24.03.2017 =

***

= نهج البلاغة =

din predica 27

Chemarea la război

Luaţi aminte ! Eu v-am chemat să luptaţi cu acei oameni noapte şi zi, în taină şi pe faţă, şi v-am spus să îi atacaţi înainte ca ei să atace, căci – pe Dumnezeu ! – nimeni nu a fost atacat în mijlocul casei lui fără să nu fie înjosit ; voi aţi aruncat această treabă unul în seama celuilalt şi aţi stat fără grijă până când atacurile au pornit împotriva voastră, iar ţinuturile voastre au fost luate în stăpânire de alţii. Călăreţii acestui frate al lui Gamid au ajuns la Al-Anbar şi l-au ucis pe Hassan bin Hassan al-Bakri. Şi v-au alungat călăreţii de la hotarele voastre.

A ajuns la mine vestea că fiecare dintre ei a năvălit peste femeile musulmane sau peste alte femei aflate sub oblăduirea islamului şi le-a smuls podoabele de la picioare, de la mâini, de la gât şi de la urechi, singura lor ocrotire fiind implorarea milei lui Dumnezeu : „Noi suntem ai lui Allah şi la El ne vom întoarce!” (2:156). Ei s-au întors încărcaţi de avuţii fără ca vreunul dintre ei să fi fost rănit sau să i se fi vărsat sângele. Dacă vreun musulman moare de inimă-rea după toate acestea, nu i se poate găsi nici o vină şi rămâne demn înaintea mea.

Cât de ciudat ! Cât de ciudat ! Pe Allah ! Inima mea tânjeşte să aducă unitate acestor oameni în ciuda deşertăciunii lor şi a răzleţirii lor de la adevărul vostru. Vai şi amar vouă! Aţi devenit ţinta oricărei săgeţi trase. Sunteţi atacaţi, însă voi nu atacaţi. Se năvăleşte peste voi, însă voi nu năvăliţi. Lui Dumnezeu nu I se dă ascultare, însă voi sunteţi mulţumiţi. Dacă vă poruncesc să porniţi asupra lor în zilele de căldură, spuneţi că arşiţa este prea mare şi să vă dau răgaz până trece căldura. Dacă vă poruncesc să porniţi asupra lor iarna, spuneţi că frigul este cumplit şi să vă dau răgaz până trece frigul. Acestea sunt doar motive ca să fugiţi de căldură şi de frig. Dacă de căldură şi de frig fugiţi, atunci de sabie veţi fugi şi mai abitir.

Nedreptăţirea Imamului Ali  şi pricinile înfrângerii celor din al-Kufa

O, voi închipuiri de bărbaţi şi nicidecum bărbaţi! Judecata voastră este de copil, iar mintea voastră precum cea a femeilor ascunse în odăi. Mi-aş fi dorit să nu vă fi văzut vreodată, să nu vă fi cunoscut deloc. Pe Allah ! Această cunoştinţă nu a adus decât păreri de rău şi nu este urmată decât de remuşcare. Să vă bată Dumnezeu ! Mi-aţi umplut inima de amărăciune şi pieptul de furie. Mi-aţi dat să beau din plin umilinţa, înghiţitură cu înghiţitură. Mi-aţi stricat sfatul prin neascultare şi nepăsare aşa încât quiraş-iţii au început să spună că fiul lui Abu Talib este un bărbat viteaz, însă nu se pricepe la război. Dumnezeu să-i binecuvânteze! Este, oare, vreunul dintre ei mai aprig în război şi mai vechi în alte luptei decât mine? M-am ridicat (la război) pe când nu împlinisem încă douăzeci de ani, şi iată-mă acum că am trecut de şaizeci. Cineva care nu dă ascultare nu poate avea o părere.