= نهج البلاغة =
Predica 108
Cunoaşterea lui Dumnezeu
Slavă lui Allah, Cel ce apare creaţiei Sale prin creaţia Sa, ce se vădeşte inimilor lor prin dovada Sa cea limpede, care a creat întreaga făptură fără să o gândească, căci gândirea se potriveşte doar celor ce au conştiinţe şi nu Aceluia care este însăşi conştiinţa. Ştiinţa Sa pătrunde lăuntrul tainei celor ascunse şi învăluie în nedesluşire credinţele cele adânci.
Particularităţile Profetului 
Dumnezeu l-a ales din arborele profeţilor, din firida luminii, din fruntea măreţiei, din cea mai aleasă parte a văii al-Batha, din făcliile luminătoare ale întunericului, şi din izvoarele înţelepciunii. El a fost asemenea unui tămăduitor ambulant care şi-a pregătit balsamurile şi şi-a încălzit uneltele. El le foloseşte oriunde este nevoie să vindece inimi oarbe, urechi surde şi limbi nătânge. El a urmat, cu leacurile sale, locurile nepăsării şi cele ale buimăcelii.
Pricinile răzleţirii omeiazilor
Ei nu au luat lumină din lumina înţelepciunii, şi nici nu au aprins focul cu amnarul ştiinţelor scăpărătoare. Aşadar, în această privinţă, ei sunt precum dobitoacele păscătoare şi stâncile nemişcătoare. Cu toate acestea, lucrurile tainice au apărut pentru aceia care percep, chipul binelui s-a arătat limpede celui ce se întreabă, iar clipa ce se apropie a ridicat vălul de pe chipu-i, în vreme ce s-au iţit semnele pentru cel ce este în căutarea lor.
Învinuirea celor din al-Kufa
Ce se întâmplă, oare, cu mine! Vă văd doar trupuri lipsite de duh, şi duh fără de trup, învăţăcei fără de bine, negustori fără de câştig, veghetori adormiţi, prezenţi nevăzuţi, auzitori surzi, cuvântători muţi. Bag seamă că rătăcirea s-a aşezat în mijloc şi s-a răspândit (pretutindeni) prin mlădiţele sale, te măsoară cu propriile-i măsuri şi te coboară la propriile cerinţe. Cârmuitorul ei este departe de obşte, în plină rătăcire.
Prevestirea agoniei omeiazilor
Aşadar, în acea zi, nu va rămâne din voi nici cât rămâne pe fundul oalei de gătit sau nici cât praf rămâne într-o cergă bine scuturată. Vă vor răzui aşa cum se răzuieşte pielea, vă vor călca în picioare aşa cum se calcă secerătura, îl vor da deoparte pe credinciosul dintre voi aşa cum o pasărele ciuguleşte grăuntele cel mare dintre cele pricăjite.
Insistarea pe ascultarea celor ai Casei 
Încotro vă duc oare, aceste căi, încotro vă rătăceşte bezna şi spre ce vă amăgeşte minciuna? Dincotro sunteţi, oare, aduşi şi încotro sunteţi duşi? Pentru fiece vreme este o carte, pentru fiece absenţă o întoarcere. Aşadar, daţi ascultare domnului vostru cel evlavios şi dăruiţi-i inimile voastre. Dacă vă strigă, treziţi-vă. Înainte-mergătorul trebuie să fie crezut de ai săi, trebuie să-şi ţină mintea întreagă şi să îşi păstreze agerimea. EL v-a desluşit încurcătura tot astfel precum firul se descâlceşte şi a râcâit-o precum se râcâie cleiul (de pe copac).
Prevestire asupra sluţirii valorilor sub ocârmuirea omeiazilor
La vremea aceea, deşertăciunea şi-a intrat în drepturi, iar neştiinţa este călare pe animalele sale. Nesupunerea s-a înteţit, chemarea la bine a slăbit . Timpul s-a năpustit asemenea unei fiare hrăpăreţe, iar deşertăciunea icneşte precum cămila sugrumată. Oamenii s-au înfrăţit întru destrăbălare, au lăsat de izbelişte religia şi s-au unit în a huli, împărtăşind o ură făţişă împotriva adevărului. Atunci când se întâmplă astfel, fiul va fi pricină de mânie, ploaia, pricină de zăduf, nemernicia va fiinţa din belşug, iar cei drepţi se vor împuţina. Oamenii acelor vremuri vor fi precum lupii, cârmuitorii lor, precum fiarele, oamenii de mijloc, nesătui şi cei sărmani, morţi. Adevărul va decădea, minciuna se va revărsa, iubirea va fi doar în grai, căci oamenii vor fi certăreţi în inimă. Preacurvia va fi cheia odrăslirii , în vreme ce neprihănirea va fi rară, iar islamul va fi îmbrăcat pe dos precum se îmbracă blana.
Islamica Republică 