Virtuţi

= نهج البلاغة =

Predica 2

Despre proslăvire

Lui îi înalţ laude căutând împlinirea binecuvântării Sale, supunându-mă dinaintea Puterii Sale, cerând ocrotire faţă de neascultarea Lui.

Lui Îi cer ajutorul căci El este de ajuns.

El nu duce în rătăcire pe cel pe care Îl călăuzeşte.
El nu îl ocroteşte pe cel pe care Îl duşmăneşte.

Cel ce primeşte cele trebuincioase de la El nu este în nevoie niciodată.

Preamărirea Lui are mai multă greutate decât orice altceva

şi este mai preţioasă decât orice comoară.

Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah, Unul, Cel fără de seamăn. Mărturia mea este făcută cu toată sinceritatea, căci esenţa sa este credinţa noastră. Noi ţinem strâns de ea mereu atât cât trăim şi o păstrăm cu grijă în faţa năpastelor ce se abat asupra noastră, căci ea este temeiul credinţei şi deschizătoarea drumului către faptele bune, mulţumirea lui Dumnezeu şi înfrângerea Diavolului.

De asemenea mărturisesc că Muhammad  este robul şi trimisul Său.

Dumnezeu l-a trimis cu o lege vestită, cu o însemnare de seamă, cu o carte scrisă, cu o lumină scânteietore, o strălucire scăpărătoare, o poruncă hotărâtoare menită să împrăştie îndoielile, dovezi convingătoare pentru argumentare, prevenire prin semne vădite, înspăimântare cu pedepse.

La acea vreme poporul a căzut pradă amăgirilor, iar frânghia religiei s-a rupt, stâlpii certitudinii s-au clătinat, legile au fost încălcate, porunca împrăştiată, ieşirea (din impas) s-a îngustat, trecerea s-a întunecat, călăuzirea a fost dată uitării şi întunericul a pus stăpânire pe toate.

Milostivul nu a mai fost ascultat, Diavolul a fost astfel ajutat, credinţa a fost părăsită. Ca atare, stâlpii religiei s-au prăvălit, urmele lor nici nu se mai zăresc, căile sale au căzut în paragină. Poporul i-a dat ascultare Diavolului şi i-a urmat cărările. Au început să ia apă de la locurile sale de adăpare. Datorită lor, semnele Diavolului se răspândeau peste tot, iar steagul lui era peste toate amăgirile sub încălţările cărora erau călcaţi, afundaţi sub tălpile lor. Amăgirile apăreau cu cele mai mici amănunte, iar ei mergeau către ele, rătăciţi, uimiţi, neştiutori, vrăjiţi.

Bună casă, răi vecini.

În loc să doarmă, stau de veghe, iar în loc de antimoniu, ochii le erau plini de lacrimi. Sunt într-un ţinut unde învăţatul are gura pecetluită, în vreme ce neştiutorul este preacinstit.

Virtuţile familie Profetului  şi a urmaşilor săi

Ei sunt păstrătorii tainelor Sale, adăpostul poruncilor Sale, izvorul cunoaşterii Sale, centrul înţelepciunii Sale, peşterile pentru cărţile Sale, munţii religiei Sale. Prin ei, Dumnezeu îndreaptă spatele încovoiat (al religie) şi îndepărtează tremurul mădularelor sale.

Faptele celor perverşi

Au semănat ruşinea, au udat-o cu iluzii, apoi au secerat pieirea.

Rangul stirpei lui Muhammad 

Nimeni din obştea (umma) musulmanilor nu poate fi comparat cu cineva din stirpea lui Muhammad . Cineva care a avut parte de bunăvoinţa lor nu poate fi egal. Ei sunt remediul religiei şi stâlpul credinţei. Cel ce i-a depăşit trebuie să se întoarcă la ei, cel ce este în urma lor trebuie să îi ajungă. Ei au trăsăturile necesare pentru guvernare. În fiinţa lor există testamentul şi moştenirea Profetului .

Acum adevărul s-a întors la ai săi.