117
Abu Dharr a relatat:
L-am întrebat pe Trimisul lui Allah : care faptă este cea mai bună?
El a zis : Credinţa în Allah şi strădania pe calea lui Allah.
Eu am întrebat : Care este cea mai bună cale?
El a zis : Cea mai dragă şi mai preţioasă pentru stăpânii săi.
Eu am întebat : Şi dacă nu o pot face?
El a zis : Vei ajuta un lucrător sau vei munci pentru un neputincios.
Eu am întrebat : Şi dacă n-o pot face?
El a zis :
Vei opri oamenii de la fapte rele, căci aceasta este o milostenie ce se va revărsa asupra ta.
118
Abu Dharr a relatat că Trimisul lui Allah a spus : Când vă treziţi dimineaţa, se cuvine să faceţi milostenie din toate mădularele voastre. Milostenia o faceţi prin fiecare mărturisire a gloriei lui Allah, a măreţiei Sale, pentru fiecare rostire de laudă către El, prin fiecare declaraţie că El este singurul Dumnezeu, prin alipirea la ceea ce este cinstit şi respingerea a ceea ce este neplăcut. Două rak’at (prosternări) de rugăciuni peste datorie, de dimineaţă (fajr), valorează cât toate celelalte fapte (ca răsplată).
122
Abu Huraira ne-a relatat ce a aflat de la Muhammad, Trimisul lui Allah .
Iar când a amintit despre hadisurile relatate de Trimisul lui Allah , a spus astfel :
Milostenia este datoria fiecărui om, în fiecare zi în care răsare soarele. Împărţirea dreptăţii între doi oameni este şi ea o milostenie, să ajuţi un om să îşi încalece animalul de călărie sau să îşi încarce desagii pe el, înseamnă milostenie ; un cuvânt bun este o milostenie ; fiecare pas ce-l faceţi spre rugăciune este o milostenie şi îndepărtarea lucrurilor dăunătoare din drum, înseamnă milostenie.
(convenit)
Aişa a relatat că Profetul a spus : fiecare dintre copiii lui Adam a fost creat cu 360 de încheieturi ; deci, acela care mărturiseşte Gloria lui Allah, Îl laudă pe Allah, recunoaşte că Allah este Unic, caută iertarea de la Allah, îndepărtează pietrele, spinii sau oasele din calea oamenilor şi se lipeşte de bine, depărtându-se de rău, până la cifra de 360 (de fapte), va umbla [în acea zi] depărtându-se de Iad.
141
Abu Musa al-Aş’ari a relatat că Profetul a zis :
Pentru fiecare musulman este important să facă milostenie.
I s-a spus : Ce părere ai despre acela care nu are mijloace pentru a face acest lucru?
El a zis : Acela să lucreze cu toată puterea sa şi, în acest fel, să tragă foloase pentru sine, precum şi milostenie.
Atunci a fost întrebat : Dar ce părere ai despre cel care nu poate să facă nici aceasta?
El a zis : Atunci acela să-i ajute pe nevoiaşi şi pe necăjiţi.
Şi a fost întrebat din nou : Dar dacă nu poate să facă nici măcar atât?
El a zis : Atunci să se alipească de tot ce este cinstit şi bun.
Şi a mai fost întrebat : Dar ce părere ai despre cel ce nu poate să facă aşa?
El a zis : Atunci să se ferească de cele rele, căci aceasta este milostnie în numele său.
142
Aişa a relatat : O femeie şedea lângă mine, când a intrat Profetul .
El m-a întrebat cine era femeia.
Eu am zis : Ea este aceea despre a cărei rugăciune se vorbeşte în tot oraşul.
Atunci el i-a zis femeii : Acum, stai puţin. Ţi se cere să faci doar atât cât să poţi duce la bun sfârşit cu uşurinţă. Pe Allah, El nu se lipseşte de tine decât dacă eşti nemulţumită. Lui Allah îi place cel mai mult exerciţiul spiritual pe care credinciosul îl poate duce la bun sfârşit cu sârguinţă şi în mod constant.