Râvnă

= نهج البلاغة =

Predica 130

= atunci când Abu Dharr a ieşit la luptă =

Îndreptare către Dumnezeu

O, Abu Dharr! Tu ai dat dovadă de mânie în numele lui Allah, aşadar ai nădejde în El pentru aceia pe care tu te-ai mâniat. Oamenilor le era teamă de tine în ceea ce priveşte (plăcerea lor de) această lume, în vreme ce tu te temeai de ei pentru credinţa ta. Aşadar, lasă-le lor acele de care ei se tem de tine şi îndepărtează-te de ei, ducând departe cele de care tu te temi în privinţa lor. Cât de mult simt ei nevoia de ceea ce tu îi despovăţuieşti şi cât de lipsit de râvnă eşti tu pentru ceea ce ei îţi neagă. În curând tu vei ştii cine este mâine cel ce va câştiga (în Ziua Judecăţii de Apoi) şi cine este mai de pizmuit. Chiar dacă aceste ceruri şi acest pământ au fost închise vreunui rob, iar acesta se va teme de Allah, atunci Allah i le va deschide. Să nu vă desfete decât adevărul, iar deşertăciunea să vă facă să vă fie urât. Dacă ai fi primit lumea lor, ei te-ar fi iubit, iar dacă te-ai fi înglodat în ea, ei ţi-ar fi dat adăpost.

***

Predica 136

Jurământul de credinţă unic

Jurământul vostru de credinţă faţă de mine nu a fost lipsit de gândire, căci treaba mea şi treaba voastră nu sunt aceleaşi. Eu vă vreau pe voi pentru Allah, voi mă vreţi pe mine pentru voi înşivă. O, voi oameni! Ajutaţi-mă împotriva vouă înşivă! Pe Allah! Îi voi face dreptate celui nedreptăţit faţă de nedreptăţitor. Îi voi pune un belciug nedreptăţitorului în nas şi îl voi târî la izvorul bunei credinţe, chiar dacă se va împotrivi.