1514

1514

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a trimis un grup (sariya) de zece oameni, ca iscoade, sub conducerea lui Asim ibn Thabit al-Ansari. Ei au mers până au ajuns la Huda, un loc între ‘Usfan şi Mekka şi vestea sosirii lor a ajuns la tribul lui Huddail, numit şi Bani Lihyan. Cam o sută de oameni, toţi arcaşi, s-au grăbit să le ia urma. Când ‘Asim şi tovarăşii lui şi-au dat seama că sunt urmăriţi, s-au refugiat într-un loc sigur pe o înălţime.

Necredincioşii i-au încercuit.

Ei le-au zis:

Veniţi jos şi predaţi-vă şi noi vă promitem şi vă zălogim că nu vom ucide pe nici unul din voi.

‘Asim ibn Thabit a zis : Pe Allah, nu voi coborî să mă pun sub protecţia necredincioşilor.

O, Allah, încredinţează vestea aceasta Profetului nostru.

Atunci necredincioşii au tras cu săgeţi în ei până i-au omorât. ‘Asim cu încă trei oameni au coborât, primind promisiunea şi legământul lor. Aceştia erau Khubaib, Zaid ibn Dathina şi încă unul. Când necredincioşii i-au prins, le-au desfăcut baierele arcurilor şi i-au legat.

Al treilea dintre prinşi a zis : Aceasta este prima trădare! Pe Allah, nu voi merge cu voi.

Fără îndoială aceşti martori trebuie [obligaţi] să dea o pildă [veste] bună!

Atunci ei l-au târât şi au încercat să-l forţeze să îi însoţească, dar el a refuzat.

Până la urmă l-au omorât.

Ei i-au luat pe Khubaib şi pe Zaid ibn Dathina cu ei şi i-au vândut ca sclavi în Mekka, după bătălia de la Badr.

Khubaib a fost cumpărat de fiii lui Harith ibn ‘Amr ibn Naufal ibn Abd Manaf. Khubaib a fost acela care l-a ucis pe Harith ibn ‘Amr în bătălia de la Badr. Khubaib a rămas prizonier la oamenii aceia câteva zile până ce fiii lui Harith au hotărât să scape de el. Când Khubaib a aflat de acest complot, a împrumutat o lamă de la fiica lui Harith, ca să-şi radă părul şi ea i-a dat. Din pricina neglijenţei, la Khubaib a venit şi fiul femeii. Ea l-a văzut [pe Khubaib] luându-l în braţe pe fiul ei iar în mână ţinând lama. Aceasta s-a speriat atât de tare încât Khubaib a băgat de seamă neliniştea de pe faţa ei şi a zis:

Ţi-e teamă că o să-i fac rău?

Nu, nu voi face asta niciodată.

***

Ea a zis [mai târziu] : Pe Allah, l-am văzut odată mâncând dintr-un ciorchine de strugure, în vreme ce era pus în lanţuri, iar la vremea aceea în Mekka nu se găseau astfel de fructe. Se poate că a fost un dar pe care Allah i l-a făcut lui Khubaib. Când l-au scos afară din Sanctuarul din Mekka, să-l omoare în afara graniţelor ei, Khubaib le-a cerut să îi îngăduie să facă două rak’at de rugăciune de bunăvoie. Ei au îngăduit şi el a făcut două rak’at.

Apoi a zis : Dacă nu m-aş fi temut că veţi crede că îmi e frică de moarte, aş fi prelungit rugăciunea. O, Allah! distruge-i pe toţi, Apoi a recitat aceste versuri poetice:

„Nici că-mi pasă dacă sunt ucis ca un musulman pe cauza lui Allah.

Am întâlnit moartea de dragul lui Allah.

Prin voia lui Allah, El va binecuvânta mădularele ciopârţite din trupul meu sfâşiat.”

Şi atunci, fiul lui Harith l-a omorât. Khubaib a fost, aşadar, acela care a stabilit obiceiul ca orice musulman condamnat la moarte, în captivitate, să facă două rak’at de rugăciune de bunăvoie. În ziua aceea, Trimisul lui Allah ﷺ şi-a înştiinţat tovarăşii despre martiriul lui Khubaib. Mai târziu, când nişte necredincioşi din Quraiş au aflat că ‘Asim fusese martirizat, au trimis nişte oameni să aducă o parte însemnată din trupul lui (aceasta din pricină că ‘Asim ucisese pe una dintre căpeteniile lor) [pentru a îl vandaliza şi silui].

Însă un roi de viespi, ce semăna ca un nor întunecat, a fost trimis să bântuie peste ‘Asim şi să-l apere de trimişii lor, astfel încât n-au putut tăia nimic din trupul lui.

 

Un gând despre „1514

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s