Meritele credinţei

= نهج البلاغة =

Predica 198

Ştiinţa divină

Allah cunoaşte fremătul fiarelor în pustie, păcatele oamenilor în singurătate, mişcarea peştilor în adâncul mărilor, tălăzuirea apei de vânturile furtunoase. Eu mărturisesc că Muhammad este alesul lui Dumnezeu, aducătorul revelaţiei Sale, trimisul milostivirii Sale.

Valoarea pioşeniei

Aşadar eu vă sfătuiesc să vă temeţi de Allah Cel ce v-a creat pentru prima dată şi la care vă veţi întoarce, cu care veţi izbândi în scopurile voastre, întru El se vor sfârşi dorinţele voastre, către El duce calea cea dreaptă pe care o urmaţi, şi la El căutaţi ocrotire de fricile voastre. Pioşenia faţă de Dumnezeu este leac pentru boala inimilor voastre, vedere pentru sufletele voastre oarbe, tămăduire pentru boala trupurilor voastre, curăţenie pentru murdăria minţilor voastre, lumină pentru bezna ochilor voştri, alinare pentru frica din inimile voastre şi strălucire pentru negrul beznei voastre.

Aşadar faceţi din ascultarea faţă de Dumnezeu o pravilă şi nu doar un acoperământ pentru afară, faceţi din ea ceva lăuntric şi nu ceva în afara voastră, ceva gingaş care să stea între coastele voastre, călăuza tuturor treburilor voastre, loc de adăpat pentru plecarea voastră (la Ziua Judecăţii), mijlocirea pentru cererile voastre, refugiu pentru ziua spaimei voastre, lămpile din lăuntrul mormintelor voastre, alinare pentru singurătatea voastră, izbăvire de neliniştea sălaşelor voastre. Cu siguranţă, ascultarea faţă de Dumnezeu dă ocrotire în faţa spaimelor a ceea ce se aşteaptă, a flăcărilor focurilor arzătoare.

Aşadar, pentru cine are pioşenie, greutăţile se duc de la el după ce fuseseră aproape, treburile se îndulcesc după amar, valurile (nenorocirilor) se sparg după ce se adunaseră asupra lui, greutăţile devin uşoare după ce se învârtoşaseră, preaplinul generozităţii va ploua asupra lui după uscăciune, binefacerile vor ţâşni asupra sa după uscăciune, binecuvântarea va pogorî asupra lui copleşindu-l după ce abia picura. Temeţi-vă de Allah care v-a privilegiat cu sfatul Său, care v-a predicat prin Trimisul Său, care v-a copleşit cu darurile Sale. Hărăziţi-vă slujirii Sale şi împliniţi-vă obligaţia de a-i da ascultare!

Meritele islamului

Islamul este religia lui Dumnezeu pe care El a ales-o pentru Sine, pe care a pus-o sub ocrotirea ochilor Săi, pe care a socotit-o ca cea mai bună din creaţia Sa, ai cărei stâlpi i-a ridicat pe dragostea Sa. El a pus mai jos celelalte religii prin măreţia pe care i-a dat-o. Toate seminţiile le-a pus sub semeția sa [a islamului]. I-a umilit pe duşmanii săi prin preacinstirea sa şi i-a izolat pe sfidătorii săi prin triumful său. El a dărâmat stâlpii rătăcirii cu stâlpii ei (ai religiei islamice). A ostoit setea celui însetat din havuzurile ei, şi a umplut havuzurile apoi cu ajutorul celor drămuitori.

El a făcut islamul în aşa fel încât toarta sa să nu se desprindă, ca zalele sale să nu se desfacă, temeiul său să nu se prăbuşească, stâlpii săi să nu cedeze, copacul său să nu fie smuls, timpul său să nu se sfârşească, legile sale să nu decadă, felul său de-a fi să nu slăbească, ramurile sale să nu se îngusteze, înlesnirea sa să nu se preschimbe în povară, limpezimea sa să nu fie tulburată de beznă, felul ei drept să nu se strâmbe, lemnul său să nu se îndoaie, calea cea largă să nu se îngusteze, lămpile sale să nu se stingă, dulceaţa sa să nu aibă amărăciune.

El (islamul) este din stâlpi ale căror capete Allah le-a înfipt în adevăr, a căror temelie a făcut-o de neclintit, izvoare cu apă bogată, lămpi cu flăcări luminoase, semne ce îi ajută pe călători să se călăuzească, locuri de adăpare pentru cei ce vin la ele. Dumnezeu a pus în islam desăvârşirea mulţumirii Sale, prea-înaltul stâlpilor Săi, ridicătura ascultării Sale. El [islamul], înaintea lui Dumnezeu, este trainic la stâlpi, înălţat ca zidire, strălucitor ca dovadă, luminos la flăcări, sus înălţat ca loc de veghere, tare ca putere, cu neputinţă de doborât. Preacinstiţi-l şi urmaţi-l, daţi-i ce este al lui, puneţi-l la locul cuvenit!

Trimiterea Profetului  şi greutăţile dinaintea islamului

Allah – mărire Lui – l-a trimis pe Muhammad  cu adevărul în vremea când pieirea lumii acesteia se apropiase, iar lumea de apoi prinsese a se iţi, când bucuria ei se preaschimbase în beznă după strălucire, când locuitorii ei ajunseseră să stea într-un picior, când popasurile ei deveniseră neprimitoare, când căpăstrul îi era aproape pus, când timpul său era pe sfârşite, când semnele sale erau tot mai aproape, când locuitorii ei erau pe ducă, când zalele erau pe desfăcute, când temeiurile sale erau pe împrăştiate, când semnele sale călăuzitoare erau pe uitate, când cele ascunse erau date în vileag, când lungimea îi erau scurtată, Dumnezeu l-a făcut [pe Muhammad ] vestitor al soliei Sale şi o cinste a poporului său, o primăvară pentru cei din vremea sa, o înălţare pentru ajutoarele sale, o onoare pentru susţinătorii săi.

Valorile morale şi particularităţile Coranului

Aşadar, Allah a pogorât asupra sa Cartea ca lumină ale cărei lămpi nu se sting niciodată, ca luminător a cărui ardere nu dispare, ca mare a cărei adâncime nu poate fi cuprinsă, ca drum în care nu încape rătăcire, ca rază a cărei strălucire nu se întunecă, precum o despărţitoare (a binelui de rău) a cărei dovadă nu se moleşeşte, ca limpezitoare ai cărei stâlpi nu se prăbuşesc, ca tămăduire ce face ca bolile să nu mai fie temute, ca putere ce îi face pe susţinătorii săi de neînvins, ca adevăr ce le face ajutoare de nepărăsit. Aşadar, ea [Cartea Glorioasă] este cariera credinţei şi pivotul său, izvorul cunoaşterii şi mările sale, grădinile dreptăţii şi eleşteiele sale, piatra de temelie a islamului şi zidirea sa, văile adevărului şi câmpiile sale, marea din care cei ce scot apă nu o pot goli, izvoarele de la care cei ce beau nu le pot seca, locuri de adăpat a căror apă nu se sfârşeşte, popasuri către care cei ce se îndreaptă nu se rătăcesc, semne pe care cei se călăuzesc după ele nu pot să nu le vadă, o înălţime pe care cei ce se îndreaptă către ea nu o pot trece.

Allaha făcut-o [Cartea Glorioasă] o potolire a setei învăţaţilor, o primăvară pentru inimile juriştilor, un drum larg pentru drumeţiile celor drepţi, un leac după care nu mai există boală, o lumină neînsoţită de beznă, o frânghie cu trainică strânsoare, o fortăreaţă a cărei creastă este de netrecut, o mândrie pentru cel ce o urmează, o tihnă pentru cel ce o pătrunde, o călăuzire pentru cel ce o urmează, o noimă pentru cel ce şi-o însuşeşte, o doavdă pentru cel ce vorbeşte în temeiul ei, o izbândă ce o aduce ca pricină, un cărător de poveri pentru cel ce caută calea, o platoşă pentru cel ce se înarmează (împotriva rătăcirii), o cunoaştere pentru cel ce o pricepe, o spusă înţeleaptă pentru cel ce o povesteşte, o sentinţă pentru cel ce judecă în temeiul ei.