Drumul

= نهج البلاغة =

Predica 209

= spusă la Basra când padişahul credincioşilor a mers la însoţitorul său al-Ala’ bin Ziyad al-Harithi şi a văzut întinderea casei acestuia =

Folosirea lumii de aici ca drum pentru lumea de apoi

Ce ai să faci cu această casă vastă în această lume, căci ţi-ar fi mai de trebuinţă în lumea de apoi? Dacă vrei să o iei cu tine în lumea de apoi, trebuie să ospătezi în ea musafiri, să fii grijuliu cu rudele, să îţi achiţi toate datoriile cu privire la ea. Doar aşa, vei putea-o lua cu tine în lumea de apoi.

Criticarea călugăriei

Atunci al-Ala’ i-a zis :

– O emir al drept-credincioşilor, vreau să mă plâng ţie de fratele meu Asim bin Zayd.

– Ce este cu el?

– A îmbrăcat straie de lână şi a lăsat lumea.

– Să-mi fie adus!

Când a venit i-a spus:

O duşman al tău însuţi! Cu siguranţă, cel rău te-a rătăcit. Nu ţi-e milă de ai tăi, de copiii tăi?! Crezi că dacă Dumnezeu ţi-a îngăduit lucrurile bune, te va urî apoi dacă le iei? Eşti prea neînsemnat pentru Allah pentru a face aceasta.

Atunci bin Zayd i-a spus :

O emir al credincioşilor ! însă şi tu porţi veşminte aspre şi mănânci hrană simplă.

I-a răspus [padişahul]:

Vai ţie!

Eu nu sunt ca tine. Allah a făcut aceasta o obligaţie pentru adevăraţii cârmuitori aşa încât aceştia să se socoate pe ei înşişi ca fiind precum poporul de jos, ca cel sărac să nu se plângă de sărăcia lui.