Morala

Toate modelele de viaţă pe care încercăm să le dobândim şi să ni le însuşim în permanenţă, nu au fost disponibile de la începutul existenţei umane pe pământ. Ele s-au conturat treptat şi s-au pus în practică prin strădaniile omului.

Cu toate acestea, de la omul primitiv până la omul civilizat de astăzi, fiinţele umane nu au întrerupt niciodată munca şi străduinţa şi, prin firea lor dăruită de Allah, au încercat să asigure omenirii cele mai bune modele de trai. Nici n-ar fi posibilă o altă cale, întrucât, dacă omul îşi pierde energia sau vreunul din organele corpului său, precum ochii, urechile, gura, mâinile, picioarele, ori dacă funcţiile creierului, inimii, plămânilor şi ficatului sunt periclitate, acesta va fi mai degrabă un om mort, decât viu.

Astfel, omul munceşte nu doar din necesitate, ci şi datorită faptului că este în firea fiinţei sale să desfăşoare felurite activităţi. Întrucât, prin simţul practic cu care a fost înzestrat, realizează că ar trebui să se îngrijească de fericirea şi progresul vieţii în orice mod posibil, el se angajează în muncă şi osteneală şi se îndreaptă în direcţia căutărilor sale. De aceea, trăind în orice mediu şi sub orice chip, religios sau nereligios, legiuit sau tiranic, sedentar sau nomad, omul simte că are obligaţia unui şir de datorii şi însărcinări (acele aspecte absolut necesare pentru viaţă). Dacă aceste datorii şi însărcinări sunt duse la bun sfârşit, dorinţele raţionale ale omului sunt îndeplinite, iar el se bucură de o viaţă fericită, tihnită şi înfloritoare.

Cu siguranţă, preţul acestor datorii şi obligaţii, ce constituie singurele modalităţi de bunăstare, este însăşi umanitatea. Nu putem percepe nici un lucru mai de preţ şi mai valoros, care ar putea fi înlocuit cu vreun alt bun, decât umanitatea.

Prin urmare grija îndeplinirii obligaţiilor şi aplicarea ei concretă este cea mai importantă chestiune practică, pe care omul o întâlneşte în viaţa sa, deoarece valoarea ei este aceeaşi cu a omului însuşi. Cel care se abţine de la îndeplinirea acestor datorii de netăgăduit sau le neglijează, va decădea, în mod proporţional, în privinţa moralităţii, din poziţia distinsă a umanităţii şi îşi va asuma în mod natural înjosirea şi inutilitatea. Cu fiecare încălcare a datoriei sale omeneşti, acel individ va aduce prejudiciu după prejudiciu societăţii din care face parte şi chiar propriei sale persoane.

Atotputernicul Allah afirmă în Sfântul Coran:

103: 1-3

Jur pe timp!

Că omul va fi în pierdere.

Afară de aceia care cred şi împlinesc fapte bune şi se îndeamnă unul pe altul către Adevăr şi se îndeamnă unul pe altul la răbdare.

30:41:42

Stricăciunea s-a arătat pe uscat şi pe mare, din pricina a ceea ce săvârşesc mâinile oamenilor, pentru ca Allah să îi facă pe ei să guste o parte din ceea ce ei au făcut. Poate că ei se vor întoarce!

Spune : Purcedeţi pe pământ şi vedeţi care a fost sfârşitul celor de mai înainte! Cei mai mulţi dintre ei au fost politeişti.

 

 

 

Un gând despre „Morala

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s