Porţi ale cunoaşterii

= نهج البلاغة =

Predica 182

روي عن نوف البكالي قال: خطبنا بهذه الخطبة أميرالمؤمنين عليّ (عليه السلام) بالكوفة وهو قائم على حجارة، نصبها له جَعْدَة بن هُبَيْرة المخزومي،وعليه مِدْرَعَةٌ من صُوف وحمائل سيفه لِيفٌ، وفي رجليه نعلان من لِيف، وكأنّ جبينه ثَفِنَةُ بعير، فقال:

[se istoriseşte de către Nawf al-Bikali că Ali bin Abi Talib  may Allaah be pleased with them  a rostit această predică la al-Kufa stând pe o piatră pe care Ga’da al-Mahzumi i-o pregătise]

[Era îmbrăcat în straie aspre de lână , cu o cingătoare făcută din împletituri şi cu încălţări împletite. Pe frunte avea o bătătură precum au cămilele la genunchi, din pricina multelor prosternări]

[El  may Allaah be pleased with them  a spus:]

Lăudarea lui Dumnezeu

Slavă lui Allah Cel la care este întoarcerea întregii făpturi şi capătul tuturor lucrurilor. Îl slăvim pentru măreţia dărniciei Sale, pentru luminozitatea dovezilor Sale, pentru revărsarea harului Său şi a darurilor Sale, slavă care este o împlinire a dreptului Său, şi o mulţumire dată Lui, o apropiere de răsplata Sa, şi o sporire a bunătăţii Sale. Noi Lui îi cerem ajutorul nădăjduind în harul Său şi dorind bunătatea Sa, încrezători în ocrotirea Sa, cunoscând darurile Sale, supuşi Lui în vorbă şi faptă. Noi credem în El cu toată nădejdea şi siguranţa, ne înclinăm în faţa Lui cu credinţă, umili dinaintea Lui cu supunere, convinşi de unicitatea Sa, preamărindu-i Gloria, cerându-i ocrotirea cu dorinţă şi suferinţă.

Căile cunoaşterii lui Dumnezeu

El – mărire Lui – nu a fost născut aşa încât să împartă Gloria Sa cu cineva. Nici nu a dat naştere cuiva aşa încât să fie moştenit după pieire. Nici un fel de timp nu a existat înaintea Lui. Nici creştere, nici descreştere nu Îl afectează. El apare minţilor prin semnele stăpânirii Sale puternice şi hotărârilor de nezdruncinat pe care ne face să le vedem. Printre mărturiile creaţiei Sale se află facerea cerurilor care sunt susţinute fără stâlpi. Le-a chemat şi ele I-au răspuns umile, fără lene sau încetineală. Dacă nu i-ar fi recunoscut Măreţia şi nu I s-ar fi supus, nu le-ar fi făcut loc în preajma tronului Său, sălaşul îngerilor Săi, şi nici locul unde se înalţă cuvântul curat şi faptele cele drepte ale făpturilor Sale.

El a pus stelele pe cer ca semne întru călăuzirea călătorilor buimaci pe drumurile feluritelor ţinuturi. Bezna perdelelor nopţii celei întunecoase nu le poate opri lumina, după cum faldurile negre ale nopţii nu pot face să dea înapoi lumina lunii când se răspândeşte pe ceruri. Mărire Celui care nu Îi sunt ascunse nici întunecarea din amurg şi nici bezna adâncă a nopţii în cele mai de jos caturi ale pământului sau pe cele mai înalte piscuri ale munţilor, nici bubuitul tunetului la margine de cer şi nici străfulgerările ce se fac iute nevăzute ale norilor, nici căderea unei frunze smulsă de la locul ei de furtuni aprige ori de ploi năprasnice din cer. El ştie când cade un strop sau când stă la locul lui, când un fir de grăunte e târât, după cum ştie ce putere îi este de ajuns unui ţânţar şi ce poartă o femeie în pântecele ei.

Cunoaşterea lui Dumnezeu

Slavă lui Allah Cel ce există înainte de a exista tron, cer, pământ, jinn sau om. El nu poate fi perceput cu închipuirea şi nici măsura cu înţelegerea. Cel ce Îi cere ceva nu Îl abate (de la alţii) , şi nici cel care ia de la El ceva nu Îi pricinuieşte vreun neajuns. El nu poate fi văzut cu ochiul, şi nici nu poate fi mărginit într-un loc. Nu poate fi descris ca având tovarăşi. El nu a creat cu ajutorul mădularelor. El nu poate fi perceput prin simţuri şi nu poate fi măsurat cu oamenii.

El este Cel care i-a vorbit limpede lui Moise şi i-a arătat marile Lui semne, fără să se folosească de membrele trupului sau de unelte, de vorbire sau de gesticulare. O, tu, cel care iei asupra ta descrierea Domnului tău, dacă eşti serios, încearcă mai întâi să îi descrii pe Gabriel, pe Mihail, sau oştirile de îngeri apropiaţi (lui Dumnezeu) ce veghează înarmaţi în încăperile sfinţeniei. Minţile lor nu se perpelesc, căci cum ar putea să Îl descrie pe Bunul Creator? Descrierile nu pot fi făcute decât lucrurilor care au forme şi părţi ce pot fi percepute şi care mor atunci când ajung la hotarul timpului. Nu este nici un zeu afară de El, Cel ce luminează toate întunecimile cu lumina Sa, şi întunecă toate luminile cu întunecimea Sa.

Povaţa de a fi pioşi

Vă povăţuiesc, o, robi ai lui Dumnezeu să vă temeţi de Allah – Cel care v-a înveşmântat cu straie frumoase şi v-a dăruit un trai din belşug. Dacă cineva ar fi putut să găsească o scară către veşnicie sau o cale de a respinge moartea, acela ar fi fost Solomon, fiul lui David, căruia i se dăduse stăpânirea peste jinni şi peste oameni, dimpreună cu darul profeţiei şi o înaltă demnitate (dinaintea lui Dumnezeu) însă când i s-a terminat mâncarea şi i-a ajuns la capăt sorocul, arcul pieirii l-a ţintit cu săgeata morţii. Casele lui au rămas goale în urma lui, iar locurile sunt pustii. Alţi oameni i-au urmat, moştenindu-l. Veacurile scurse ar trebui să vă fie vouă învăţătură.

Unde sunt amalekiţii şi fiii amalekiţilor? Unde sunt faraonii şi fiii faraonilor? Unde sunt locuitorii cetăţilor din ar-Rass, cei care i-au omorât pe profeţi, au înăbuşit legile trimişilor lui Allah şi au înviat legile despoţilor? Unde sunt cei care veneau cu oştiri , care au biruit mii, au întemeiat armate şi au populat cetăţi?

Trăsăturile imamului Mahdi

El va fi înveşmântat în straiul înţelepciunii , pe care l-a luat cu toate foloasele lui, cu toată atenţia pentru El, cu toată cunoaşterea lui, cu toată dedicarea pentru El. Pentru el este precum [ar căuta] un lucru pe care l-a pierdut şi pe care l-a căutat sau precum o nevoie căreia încearcă să îi răspundă. El va fi înstrăinat, dacă islamul se va înstrăina sau va fi ca o cămilă istovită care abia mişcă din vârful cozii, cu gâtul lipit de pământ. El este ultima dovadă a lui Allah şi un urmaş al profeţilor Săi.

Reprimarea însoţitorilor

O, oameni! Eu v-am dezvăluit predicile pe care profeţii le-au ţinut dinaintea popoarelor lor, şi v-am împărtăşit ceea ce urmaşii lor le-au împărtăşit celor ce au venit după ei. Am încercat să vă şlefuiesc cu biciul, însă nu v-aţi putut îndrepta. Am încercat să vă conduc certându-vă însă nu aţi învăţat a vă purta. Rămâneţi în seama lui Dumnezeu! Vreţi un alt imam în afară de mine care să vă ducă pe calea cea dreaptă şi să vă arate drumul cel corect?
Luaţi aminte! Ceea ce era în spate în această lume a venit în faţă, iar ceea ce era în faţă a rămas în spate. Robii cei buni ai lui Allah sunt pregătiţi de plecare. Cu puţin şi vremelnic din lumea aceasta au cumpărat mult şi nepieritor din lumea cealaltă.

Pomenirea martirilor dintre însoţitori

Ce rău li s-a făcut fraţilor noştri cărora le-a fost vărsat sângele la Siffin în afară de acela de a fi vii astăzi? Numai că ei nu se îneacă cu lucruri amare şi nici nu beau apă mâloasă. Pe Allah! Ei l-au aflat pe Dumnezeu, iar El le-a dăruit răsplăţile lor şi le-a dat să locuiască în casele tihnei după frica pe care au avut-o.

Unde sunt fraţii mei care au apucat-o pe calea cea dreaptă şi au mers întru dreptate?

Unde este ‘Ammar?

Unde este Ibn at-Tayyihan?

Unde este Du şahadatayn?

Unde sunt cei asemenea lor, dintre fraţii lor, care au făcut legământ cu moartea şi ale căror capete au fost retezate de încălcătorii învoielii?

Padişahul dreptcredincioşilor şi-a mângâiat barba cu mâna,

a plâns îndelung,

şi, apoi, a spus:

O! Fraţi ai mei! Cei ce psalmodiază Coranul şi îl socot drept în toate cerinţele sale şi le împlinesc, revigorează tradiţia şi nimicesc născocirile. Atunci când sunt chemaţi să lupte ei răspund şi sunt încrezători în ocârmuitorii lor pe care îi urmează:

Apoi Emirul credincioşilor a strigat cu glast puternic:
La luptă , la luptă! O voi robi ai lui Allah ! Pe Allah ! Eu îmi adun oştirea astăzi.

Cel ce vrea să meargă la Dumnezeu să iasă (cu noi)!

Nawf a spus : Emirul dreptcredincioşilor l-a pus pe Husayn peste o oştire de zecii mii , pe Qays bin Sa’d peste zece mii, pe Abu Ayyub al-Ansari peste zece mii, pe alţii peste oştiri cu un număr diferit de ostaşi, cu intenţia de a se întoarce la Siffin, însă nici nu se făcuse de vineri că blestematul de Ibn Mulgham (un kharigit) l-a şi ucis (asasinarea imamului Ali în anul 661). Oştirile s-au întors de-a valma ca turmele de oi rămase fără cioban, hărţuite de lupi din toate părţile.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s