despre imamul-conducător

Descriindu-l pe Muhammad  , Allah revelează:

9:128

A venit la voi un Trimis chiar dintre voi, căruia îi sunt grele necazurile ce vă lovesc, care este plin de grijă pentru voi, iar cu dreptcredincioşii este blând şi îndurător.

Afirmaţia Sfântului Profet  despre Wilayat

Ar fi de necrezut că Sfântul Profet  care potrivit formulării explicite din Coran, era cel mai blând şi milos faţă de musulmani, să rămână tăcut şi să omită menţionarea acelei porunci divine, care neîndoielnic, este de cea mai mare importanţă şi întâietate pentru societatea islamică, fiind reclamată de necesitatea legilor, judecăţii şi de însuşi simţul realităţii.

Sfântul Profet  a ştiut mai bine decât oricine altcineva că misiunea profetică a islamului nu este o lucrare ce va dura cât viaţa unui om, pentru a fi condusă doar de el însuşi ; era conştient că islamul este o structură universală şi veşnică, al cărui scop este îndrumarea eternă a omenirii spre adevăr. Astfel, anticipând contextul milenar de după moartea sa, Profetul Neînvăţat  a devenit întru totul conştient că islamul deţine o structură socială proprie şi drept urmare nici o orânduire ca aceasta nu poate să existe şi să supravieţuiască fără legiuire şi păstorire. Aşadar existenţa unui conducător islamic devine esenţială pentru ocrotirea corespunzătoare a învăţăturilor şi legilor islamice, pentru gestionarea problemelor societăţii , pentru îndrumarea oamenilor către fericire în lumea aceasta şi în cea de dincolo, şi nu în ultimul rând pentru apărarea bunăstării şi integrităţii oamenilor atunci când este necesar.

De obicei, Profetul Neştiutor  obişnuia să desemneze pe cineva pentru a gestiona problemele oamenilor în absenţa sa, ori de câte ori părăsea Medina, fie şi pentru câteva zile, pentru a lua parte la bătălii sau pentru îndeplinirea Pelerinajului. În mod asemănător, el obişnuia să numească guvernatori pentru oraşele cucerite de musulmani şi să stabilească conducători pentru fiecare pâlc trimis pe câmpul de luptă sau lucrătorilor în activitatea lor. Uneori Trimisul lui Allah  spunea : „conducătorul vostru trebuie să fie cutare om , dacă va cădea atunci cutare îl va urma, şi dacă acela nu va fi atunci cutare va conduce.”

Având în vedere abordarea pe care Profetul  a urmat-o,

cum se poate concepe ca el  să nu fi desemnat pe cineva drept urmaş după moartea sa?

Desemnarea unui urmaş de către Profet 

Sfântul Profet nu s-a mulţumit numai cu observaţii generale referitoare la conducerea şi menţinerea bunăstării spirituale dar şi materiale a musulmanilor, ci a explicat limpede oamenilor că imamatul (conducerea) laolaltă cu tawhid (unicitatea) şi cu nubuwwah (profeţia) , sunt necesare pentru menţinerea unităţii musulmanilor şi păstrării unui corp religios comun între credincioşi.

Aşadar el  a fundamentat şi statornicit în mod explicit wilayat-ul  (guvernarea) şi succesiunea lui Ali bin Abi Talib .

În ultimele sale zile de viaţă, în Ghadir Kumm , Profetul   l-a cinstit pe Ali   în văzul oamenilor, luându-l de mână în mijlocul unei adunări de 120.000 de musulmani şi spunând:

من كنت مولاه  فعلي مولاه

 اللهم وال من والاه و عاد من عاداه

„Pentru oricine [eu] sunt mawla (lider), Ali îi este mawla (lider) .”

„O Allah iubeşte-i pe cei ce-l iubesc şi urăşte-i pe cei ce-l urăsc.”