= نهج البلاغة =
Predica 89
Împrejurările soliei muhammediene
Allah l-a trimis pe Profet 
atunci când epoca celorlalţi trimişi se încheiase, iar popoarele erau în adormite de multă vreme. Zâzaniile se înteţiseră, dezbinările erau în toate treburile, vălvătaia războiului se întindea, în vreme ce lumea era lipsită de lumină, iar pretutindeni apărea amăgirea, frunzele i se veştejiseră şi nu mai era nădejde de roade. În vremea aceasta, apa se scursese pe pământ. Minaretele cele călăuzitoare dispăruseră, iar semnele năruirii se iviseră în tot locul. Pentru oamenii săi, lumea era sumbră, încruntată în faţa celui ce îi cerea ceva. Roadele îi erau doar amăgire, iar drept hrană nu avea decât stârvuri, drept pravilă, frica, drept veşmânt sabia.
Luarea în seamă a epocii ignoranţei (dinainte de islam)
Învăţaţi, voi robi ai lui Dumnezeu, ţineţi minte facerea de rău spre care sunt ademeniţi taţii şi fraţii voştri şi de care vor da seamă. Pe viaţa mea! Nu sunteţi mult în urma lor, şi nu au trecut prea multe vremuri sau veacuri între voi şi ei, şi nu sunteţi nici prea departe de vremea în care vă găseaţi încă în şalele lor.
Pe Allah ! Tot ce v-a făcut trimisul să auziţi, tot aceea vă fac şi eu să auziţi, iar ceea ce auziţi astăzi nu se deosebeşte de ceea ce ei au auzit ieri. Ochii ce le-au fost deschişi, ca şi inimile ce le-au fost date, aceleaşi întocmai vă sunt şi vouă date la această vreme.
Pe Allah ! Nu vi s-a spus nimic din ceea ce ei nu au ştiut, şi nu vi s-a dat vouă ceva de care ei nu au avut parte. Cu siguranţă, aţi fost năpăstuiţi de o nenorocire, a cărei zăbală se mişcă şi a cărei chingă stă să se desfacă. Aceşti oameni amăgitori, fie ei în orice stare ar fi, nu trebuie să vă amăgească. Este doar o umbră întinsă pentru o vreme socotită.
Islamica Republică 