= نهج البلاغة =
Predica 18
= despre divergenţe între învăţaţii religioşi şi despre sfătuitori =
Criticarea căii sfătuitorilor
Când o pricină îi este înfăţişată spre a fi judecată, el o judecă după propria-i părere. Când aceeaşi pricină întru totul este înfăţişată altuia, acesta dă o sentinţă contrară spuselor primului. Aceşti judecători se duc apoi la mai-marele lor care i-a numit, iar acesta socoate adevărate toate sentinţele, în ciuda faptului că Dumnezeul lor e Unul (şi acelaşi), că profetul lor este unul (şi acelaşi), că Scriptura lor este una (şi aceeaşi). Oare să le fi poruncit Allah să nu înţeleagă, iar ei să Îi dea Lui ascultare? Sau să le fi oprit acest lucru, iar ei să nu Îi dea ascultare?
Desăvârşirea religiei
Sau să fi pogorât Dumnezeu o religie cu lipsuri şi le-a cerut ajutorul s-o desăvârşească?
Sau să fie ei părtaşii Lui, sarcina lor fiind să vorbească, iar El să fie de acord?
Să fi trimis Preaînaltul o religie desăvârşită, însă Profetul să fi avut lipsuri în propovăduirea şi îndeplinirea ei?
Spune Allah:
6:38
Nu este vietate pe pământ, nici pasăre care zboară cu aripile ei, decât [adunate] în neamuri, ca şi voi. Nu am lăsat nimic nepomenit în Carte. Apoi, la Domnul lor vor fi adunaţi.
În el [Coran] este arătat toul, iar părţile sale vin să se întărească întru adevăr unele pe altele, neavând nici o nepotrivire.
El a spus :
4:82
Oare nu cugetă ei la Coran? Dacă ar fi el de la altcineva decât de la Allah, ar găsi în el multe nepotriviri!
Cu siguranţă, Coranul este minunat la suprafaţă şi adânc în profunzime.
Minunile sale nicicând nu vor pieri, uimirile (dinaintea lui) nicicând nu se vor sfârşi,
doar cu el întunecimile pot fi îndepărtate.