o făptură

= نهج البلاغة =

Predica 155

Trăsăturile Creatorului

Slavă lui Allah a Cărui descriere nu Îl poate face cunoscut în esenţa Sa, a Cărui măreţie face minţile neputincioase, căci ele nu pot afla vreo cale de a se apropia de hotarul împărăţiei Sale. El este Allah , Adevărul cel doveditor, mai adevărat şi mai limpede decât pot vedea ochii. Minţile nu Îl pot cuprinde prin punerea Sa în hotare, căci astfel I s-ar da o formă. Închipuirea nu Îl poate măsura, căci astfel i s-ar da o înfăţişare. El a făcut creaţia fără să aibă un model, fără povăţuirea unui sfătuitor, fără sprijinul unui ajutor. Creaţia Lui s-a împlinit la porunca Sa şi s-a aplecat întru ascultare către El. […]

Allah

Minunata făptură a liliacului

Din gingăşiile făuririi Sale şi minunăţiile creaţiei Sale, din adâncimile înţelepciunii, El ne-a dat la iveală liliecii pe care îi ţine ascunşi lumina şi îi eliberează bezna ; ochii le sunt orbiţi aşa că nu se pot bizui pe soarele strălucitor, cu lumina sa călăuzitoare, în mişcările lor şi nici pe semne vădite spre a ajunge la locurile ştiute doar de ei.

Dumnezeu i-a oprit de la mişcare în strălucirea soarelui şi i-a închis în locurile lor de ascunziş, în loc să iasă afară la vremea când soarele luceşte. Aşadar, ei îşi ţin pleoapele în jos la vreme de zi şi folosesc noaptea ca pe o făclie, mergând cu ajutorul ei să îşi caute hrana. Întunericul nopţii nu le împiedică vederea, iar negurile nopţii nu le limitează mişcările. Deîndată ce soarele îşi ridică vălul şi se iveşte lumina zilei, ei se năpustesc din razele luminii sale peste şopârlele din văgăuni ; îşi închid pleoapele peste ochi şi trăiesc cu ceea ce au adunat în întunericul nopţii. Mărire Celui ce le-a făcut noaptea zi, pentru ca ei să îşi caute hrană, şi le-a făcut ziua pentru a se odihni şi a se potoli.

El le-a dat aripi din carne, cu care la nevoie , ei se ridică şi zboară. Ele arată asemenea vârfurilor de ureche şi nu au nici fulgi, nici pene. Venele li se văd desluşit ca nişte semne. Ei au două aripi, care nu sunt nici prea subţiri, astfel încât să se răsucească în zadar, şi nici prea groase, astfel încât să fie prea grele. Atunci când zboară, cei mici se ţin după ei, şi îşi caută adăpost alături de ei, coborând atunci când ei coboară, înălţându-se atunci când se înalţă. Nu îşi părăsesc puii până ce nu au mădularele îndeajuns de viguroase, aripile, să îi poată cara la ridicare, şi până când ei încep să recunoască locul în care vieţuiesc şi de cele de care au nevoie.

Mărire Celui care a creat totul fără vreun model.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s