Creatorul oamenilor

= نهج البلاغة =

Predica 163

Cunoaşterea lui Dumnezeu

Slavă lui Allah, Creatorul oamenilor , Întinzătorul pământului, Creator al curgerii pe văi, Îmbelşugător al ţinuturilor înalte. Întâietatea Sa nu are început, veşnicia Sa nu are sfârşit. El este Cel dintâi şi Cel dintotdeauna. El este Cel veşnic, fără de hotar. Frunţile se înclină în faţa Lui, iar buzele mărturisesc unicitatea Sa. El a hotărât limitele lucrurilor, în clipa facerii lor, ţinându-se departe de orice asemănare cu ele.

Închipuirea nu Îl poate măsura prin hotare sau mişcări, măruntaie sau părţi anatomice. Despre El nu se poate spune „de unde” , şi nu I se poate pune nici o limită de timp , prin „până când”. El este vădit însă nu se poate spune „din ce anume”. El este ascuns, însă nu se poate spune „în ce anume”. El nu este un trup care să poată muri, şi nu este nici ascuns spre a putea fi conţinut întru acesta. El nu este aproape de lucruri prin lipire, nici departe de ele prin separare.

Privirea ochilor oamenilor nu Îi este Lui ascunsă, şi nici repetarea cuvintelor, ori licărirea tremurătoare a vreunui dâmb, sau urma vreunui pas în noaptea întunecată ori în bezna cea adâncă, atunci când luna sclipitoare îşi revarsă lumina, iar soarele cel strălucitor îi calcă pe urme, la apus, şi ivindu-se, iar şi iar, odată cu rotaţia timpului şi a perioadelor, la apropierea nopţii ce vine sau la trecerea zilei de azi. El este înaintea fiecărui capăt şi soroc, a fiecărei socoteli şi numărări. El este mult deasupra a toate cele ce I se atribuie de către cei a căror privire este limitată. […]

Descrierea universului

El nu a creat lucrurile din obârşii veşnice şi nici după calapoade veşnic existente, ci a creat cele create, hotărându-le hotare , şi a plăsmuit cele plăsmuite, dăruindu-le cele mai bune chipuri. Nimic nu poate să nu îi dea ascultare, însă ascultarea faţă de El nu îi este Lui de folos. Ştiinţa Sa despre cei ce au murit în trecut este deopotrivă cu ştiinţa Sa despre cei ce trăiesc, ce sunt încă, după cum ştiinţa Sa despre ceea ce se află în cerurile cele mai înalte este deopotrivă cu ştiinţa Sa despre pământuri.

Minunăţii în făptura omului

O, tu, făptură bine cumpănită, ce ai fost o plăsmuită şi îngrijită creaţie în întunecimile pântecului cu nenumărate văluri. Tu ai fost creată „din lut curat” (Coran 23:12) şi pusă „într-un vas trainic până la un soroc ştiut” (Coran, 77:21-22) , pentru un răgaz cunoscut. Tu te-ai mişcat în burta mamei tale ca făt, fără să te tulbure vreo rugăminte şi fără să auzi vreo chemare. Apoi, ai fost scos din locul tău trainic în care te aflai şi dus într-un loc pe care tu nu l-ai mai văzut şi ale cărui căi către el nu le ştiai. Cel care te-a călăuzit către găsirea hranei la sânul mamei, cunoaşte nevoia ta şi locul spre care tinzi. Vai! Cu siguranţă, acela, care nu are putinţa de a înţelege însuşirile unei făpturi cu chip şi mădulare, are şi mai puţin capacitatea de a înţelege însuşirile Creatorului său şi [e] mult mai departe de a Îl putea pricepe prin limitele făpturilor.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s