Cea mai frumoasă الغراء

= نهج البلاغة =

„وهي من الخطب العجيبة تسمّى „الغراء

Predica 83

= numită de oameni „cea mai frumoasă” =

Adevărul calităţilor lui Dumnezeu

Slavă lui Allah , înălţat deasupra tuturor prin puterea Sa, apropiat tuturor prin mărinima Sa, dăruitorul tuturor răsplăţilor şi binefacerilor, dezvăluitorul tuturor grozăviilor şi asprimilor! Îl preamăresc pentru neostenita Sa milostenie şi neţărmuita Sa mărinimie.

Eu cred în El , Întâiul , Văditul,

Caut Îndrumare la El, Aproapele , Călăuzitorul,

Caut ajutor la El, Biruitorul, Puternicul,

Îmi pun nădejdea în El, Îndestulătorul, Ocrotitorul,

Mărturisesc că Muhammad  este robul şi trimisul Său.

El l-a trimis spre împlinirea poruncilor Sale,

pentru înfăptuirea faptelor Sale,

şi vestirea prevenirii Sale.

Povăţuirea de a fi pioşi

O, voi, robi ai lui Dumnezeu, vă povăţuiesc să aveţi frică de Dumnezeu, Cel ce v-a dat pilde, Cel ce a hotărât ceasurile vieţilor voastre. El v-a dăruit veşminte şi tot El v-a pus la îndemână mijloacele de trai. El v-a înconjurat cu ştiinţa Lui, şi tot El v-a prescris răsplata. El a vărsat asupra voastră o neţărmuită mărinimie şi daruri nemăsurate. El este Cel ce v-a prevenit cu dovezi cuprinzătoare şi El v-a socotit la număr. El v-a hotărât vârsta în acest lăcaş al încercării şi în această casă a învăţămintelor. În ea veţi fi supuşi încercărilor şi pentru ea veţi da socoteală!

Descrierea acestei lumi

Cu siguranţă această lume este o adăpătoare murdară, cu o potecă înspre apă, noroită. Ea este plăcută la vedere , însă nimicitoare la încercare. Este o amăgire îngrozitoare, o lumină pieritoare, o umbră iute dispărătoare, un reazem încovoiat. Când cel ce prinde a-i fi dragă, cel ce se obişnuieşte cu ea începe a fi mulţumit, atunci ea se ridică, îl calcă în picioare (cu bucurie), îl prinde în capcana-i, îl face ţinta săgeţilor ei şi îi strânge grumazul în frânghia morţii, trăgându-l în mormântul strâmt şi locaşul cel înspăimântător, spre a îi arăta locul şederii sale şi răsplata faptelor sale. Aşa se petrece leat după leat. Nici moartea nu îi ţine departe şi nici cei ce supravieţuiesc nu se ţin deoparte de săvârşirea de păcate.

Moartea şi reînvierea

Ei (oamenii) sunt plini de râvnă şi se întrec , pornind în pâlcuri către ţelul cel din urmă şi întâlnirea cu moartea, până când toate cele îşi ating sfârşitul , lumea moare, iar reînvierea se apropie. Dumnezeu îi va scoate din colţuri de mormânt, din cuiburi de pasăre şi din vizuină de sălbăticiune şi din locaşuri ale morţii.

Ei merg degrabă întru porunca Lui şi aleargă spre locul hotărât a le fi întoarcerea din urmă, pâlcuri-pâlcuri, tăcuţi, stând în picioare şi orânduiţi în şiruri. Ei fi-vor sub privirea lui Dumnezeu şi auzi-vor pe toţi ce îi cheamă.

Ei vor purta straiele neputinţei şi veşmintele supuşeniei şi umilinţei. (La acest ceas) vor dispărea vicleniile, dorinţele vor fi năruite, sufletele se vor îneca în linişte, glasurile vor amuţi, gâtlejurile se vor sugruma de sudoare, groaza se va înteţi, iar urechile vor răsuna la glasul tunător al Celui ce îi va chema la Judecata de Apoi unde fiecare îşi va primi partea, pedeapsa şi răsplata.

Trăsăturile robilor lui Dumnezeu

Robii care au fost făcuţi spre a dovedi puterea (Lui) sunt crescuţi cu severitate, sunt supuşi pieirii prin durere, şi aşezaţi în morminte în care vor deveni fărâme. Apoi vor fi reînviaţi, câte unul, vor avea parte de răsplăţi şi vor trebui să dea socoteală de faptele lor, fiecare în parte. Li s-a dat timp să poată căuta mântuirea, li s-a arătat calea cea dreaptă şi le-a fost dat să vieţuiască şi să aibă parte de daruri, s-a îndepărtat de la ei întunecimea îndoielii şi au fost lăsaţi liberi în această perioadă a vieţii, la loc în care să înveţe, pregătindu-se astfel de drumul către Ziua Judecăţii de Apoi, spre a-şi căuta cu înţelepciune ţelul, spre a avea vreme să adune foloase şi să aibă cele trebuincioase pentru locul în care vor sta mai apoi.

Pilde de înţelepciune

Cât de nimerite sunt aceste pilde şi cât de folositoare sunt aceste mustrări, atâta vreme cât ele sunt primite cu inima bună, cu urechile destupate, ochii destoinici şi cugetul ascuţit.

Temeţi-vă de Allah asemenea celui ce a ascultat (povaţa cea bună) şi s-a supus ei, iar când a săvârşit vreun păcat, l-a recunoscut,

iar de a simţit teamă, a fost plin de virtute,

iar de a avut gânduri neliniştite , s-a îndreptat în grabă (către fapte bune)

iar când a crezut , a făcut fapte bune,

iar când i s-a cerut să tragă învăţăminte (din cele petrecute în această lume) , el chiar a luat aminte,

iar de i s-a cerut să se lepede, s-a abţinut (de la rele) ,

iar când a răspuns chemării (lui Dumnezeu) , s-a îndreptat (spre El)

iar de s-a întors (către rău), s-a căit,

iar când l-a urmat, aproape că l-a imitat,

iar când i s-a arătat (calea cea dreaptă), el a văzut-o.

Un asemenea om a trudit în căutarea adevărului şi s-a lepădat (de relele cele lumeşti), fugind departe de ele. El a adunat provizii (de fapte bune) pentru sine însuşi, şi-a curăţat lăuntrul, a zidit ce era de clădit pentru lumea ce va să vină şi şi-a adunat provizii pentru ziua plecării sale. El le-a trimis înainte-i pentru locaşul şederii sale (în lumea cealaltă).

O, voi, robi ai lui Dumnezeu, temeţi-vă de Allah şi nu uitaţi menirea pentru care El v-a creat, şi luaţi aminte ceea ce El v-a dat povaţă a făptui. Faceţi astfel încât să binemeritaţi ceea ce El v-a făgăduit, încrezându-vă în adevărul făgăduinţei Lui, şi nutrind teamă pentru Ziua Judecăţii de Apoi.

Căile de primire a poveţei

El v-a înzestrat cu urechi spre a pricepe dincolo de ceea ce ajunge la ele, ochi spre a vedea dincolo de orbirea lor, braţe şi picioare ce au părţi (mai mici) ale căror rotunjiri sunt pe măsura plămadei formei lor şi a căror lungime este pe măsura vârstei lor, precum şi trupuri ce înseşi se susţin şi inimi ce cu trudă îşi caută hrana, alături de multe alte daruri, şi răsplăţi îndatoritoare precum şi fortăreţe spre siguranţă şi adăpost.

El v-a hărăzit vârste pe care voi nu aveţi a le şti. EL v-a păstrat ceea ce a rămas de la cei de dinaintea voastră, spre ştiinţa voastră. Acei oameni s-au bucurat întru totul şi au fost nestânjeniţi întru totul. Moartea i-a luat mai înainte ca ei (să îşi împlinească) dorinţele, dorinţe de care i-au îndepărtat ghearele morţii. Iară ei nu au strâns nimic pentru ei în vremurile în care trupurile le erau sănătoase, iar la vremea tinereţii lor nu au învăţat nimic.

Cugetă, oare, toţi cei ce la tinereţe sunt în aşteptarea bătrâneţii gârbove de spate şi toţi cei care se bucură de o sănătate fragedă, se gândesc ei, oare, la ceasul morţii? Când ceasul plecării se apropie, iar călătoria este pe sosite, cu mâhnirea durerii şi a amarului, cu suferinţa necazurilor şi saliva de sufocare, la acel ceas rubedeniile şi prietenii sunt chemaţi întru ajutor. Pot, oare, atunci cei apropiaţi lui să oprească moartea, la ce bun, oare ,bocetul femeilor?

Luarea în consideraţie a morţii

Singur va fi lăsat în sălaşul morţilor, în colţul său strâmt de mormânt. Pielea îi va fi toată găurită de târâtoare, iar prospeţimea, măcinată de năpaste. Furtunile îi vor şterge urmele, iar stihiile îi vor nimici până şi semnele (trecerii sale). Trupurile cele pline de frăgezime se vor subţia şi se vor veşteji, iar oasele se vor fărâmiţa. Duhurile vor fi împovărate cu obida păcatelor şi vor începe să priceapă cele neştiute. La acest ceas, însă, nici faptele cele bune nu se pot aduna, şi nici faptele cele rele, răscumpărate prin căinţă.

Nu le sunteţi voi, oare, acestor morţi altceva decât fii, părinţi, fraţi şi rude şi aveţi şi voi a le păşi pe urme, urmând calea lor?
Inimile rămân însă tot împietrite, nu iau aminte la ce sunt îndrumate şi merg înainte pe căi greşite, ca şi cum cel ce are parte de îndrumare ar fi un altul, nicidecum ei înşişi, ca şi când calea cea dreaptă ar însemna să agoniseşti bunuri lumeşti.

Să ştiţi că aveţi a trece calea, pe care paşii şovăie,

tălpile alunecă,

iar la fiece pas ostoiesc pericole năprasnice.

Un model de pioşenie

O, voi, robi ai lui Dumnezeu, temeţi-vă de Dumnezeu, precum omul înţelept se teme în clipa în care gândul  (la lumea de apoi) l-a potopit şi l-a luat de la celelalte gânduri, frica (de Dumnezeu) i-a înstăpânit trupul, lovindu-l cu necaz şi durere, devoţiunea sa din rugăciunea de noapte i-a schimbat chiar şi scurtul somn în trezie, năzuinţa (întru răsplata veşnică) îi adastă setea, înfrânările i-au strunit poftele, iar amintirea lui Dumnezeu dă glas limbii sale. El dă prinos fricii mai înainte de a băga seamă la pericole. El nu o ia pe căi cu ocolişuri, ci le alege pe cele drepte. Urmează cea mai la îndemână cale întru împlinirea ţelului său, setea de pofte nu îi răsuceşte minţile, iar cele nedesluşite nu îi întunecă înţelegerea. El se lasă unui somn adânc, şi îşi petrece zilele în fericire mulţumită încântării pricinuite de veştile cele bune şi plăcerii (darurilor veşnice).

El trece pe cărările acestei lumi astfel încât se face demn de laudă. El zoreşte (către virtute) din teamă de năravuri. În tot timpul scurt (al vieţuirii în această lume) el se mişcă sprinten. El se dedică cu totul căutării (adevărului veşnic) şi se fereşte de rău. Astăzi poartă de grijă zilei de mâine, având mereu în gând ceea ce va să vină, Cu siguranţă, raiul este cea mai de preţ răsplată şi izbândire, în vreme ce iadul este pedeapsa şi suferinţa cuvenite. Dumnezeu este cel mai de seamă Făcător de dreptate şi Susţinător, iar Coranul este îndeajuns ca pilduitor şi înfruntător.

Prevenirea asupra şoaptelor Diavolului

Vă poruncesc să vă temeţi de Allah, cel ce nu lasă loc de dezvinovăţire pentru ceea ce El a prevenit, cel ce dă pildă (de călăuzire) întru calea (cea dreaptă) pe care El v-a arătat-o. El vă dă veste despre duşmanul care vi se strecoară în suflet şi care vă şopteşte pe furiş la ureche, ducându-vă astfel pe o cale greşită şi aducând asupra-vă prăpădul, care vă face făgăduinţe (deşarte) şi vă ţine în gânduri greşite, căci el vă înfăţişează răul în culori ispititoare, zugrăvindu-vă în culori de lumină chiar şi omorurile cele aprige. De îndată ce şi-a amăgit tovarăşii, şi şi-a încheiat făgăduinţa, el începe a găsi vina în ceea ce el însuşi zugrăvise drept bun, luând drept grav ceea ce însuşi zugrăvise drept luminos, şi ameninţând cu ceea ce arătase ca fiind lipsit de primejdie.

Minunile creării omului

Sau priviţi la omul pe care l-a creat Dumnezeu în pântecele întunecate şi în falduri de perdele din ceea ce a fost sămânţă revărsată, apoi un boţ lipsit de formă, făt, sugar, copil şi tânăr copt. Tot El l-a înzestrat cu inimă păstrătoare, limbă grăitoare, privire pătrunzătoare, încât să priceapă şi ia învăţătură de la tot ce-l înconjoară, să se ferească de rău şi să urmeze poveţele. Atunci când a ajuns la creşterea ce i s-a hărăzit, iar alcătuirea sa a căpătat potriveala, el s-a semeţit şi s-a mirat foarte. El a deşertat căldări nenumărate de dorinţe, s-a cufundat cu totul în împlinirea poftelor sale de plăceri lumeşti şi de ţeluri (mârşave). Nu s-a temut de nici un rău şi nici nu s-a înspăimântat de vreo nelinişte. El a murit cu semeţia năravurilor sale. Aşadar, scurta viaţă şi-a petrecut-o în îndeletniciri jostnice. Nu şi-a câştigat nici o răsplată şi nici nu a dus la îndeplinire vreo obligaţie. Boala cea necruţătoare l-a împresurat atunci când el încă huzurea în plăceri şi l-a mirat întru totul.

Luarea în seamă a morţii

El şi-a petrecut întreaga noapte fără să închidă ochii, răpus de caznele durerii şi chinuit de suferinţe şi beteşuguri, alături fiindu-i fratele cel adevărat, tatăl cel iubitor, muma cea jelindă, sora cea plângândă, în vreme ce el se zbătea într-o nelinişte înnebunitoare, într-o beţie gâfâitoare, chinuri cumplite, gemete sfâşietoare, sângerări năvalnice, ultime suflări istovitoare.

Mai apoi, a fost învelit în giulgiu şi a rămas tăcut şi întru totul supus în faţa celorlalţi. L-au pus pe scânduri, aflându-se într-o asemenea stare căci fusese doborât de greutăţi şi vlăguit de cazne. Mulţimea de tineri şi fraţi întru ajutor l-au dus la căminul singurătăţii sale, acolo unde orice legătură cu vizitatorii este neînduplecată. După aceea, toţi cei ce l-au însoţit duşi au fost, iar toţi cei ce l-au jelit au plecat, în vreme ce el a fost lăsat să zacă în mormântu-i pentru întrebările cele înspăimântătoare şi pentru încercările cele alunecoase. Marea nenorocire a acelui loc este apa cea fierbinte şi intarea în iad, flăcările focului cel veşnic şi arşiţa pălălăilor. Nu este timp de odihnă, nu-i vreme de tihnă, nu-i nici o putere ce ar putea mijloci, nici moarte care să aducă mângâierea, nici somn ce ar aduce uitarea chinurilor.

El chiar are mai multe morţi felurite asupră-şi , tot astfel cum este împresurat de pedepse clipă de clipă. Noi la Dumnezeu căutăm adăpost.

Învăţătura ce trebuie luată din soarta celor duşi.

O, voi, robi ai lui Dumnezeu! Unde sunt cei cărora le era îngăduit a trăi viaţă (lungă) bucurându-se de plăceri. Au fost învăţaţi şi au priceput, li s-a dat să vadă, însă s-au uitat în van, au avut parte de sănătate, însă ei şi-au uitat îndatoririle. Ei s-au bucurat de un trai îndelungat (în viaţă) , au fost tare dăruiţi, au fost preveniţi cu privire la pedepse şi li s-a făgăduit o mare răsplată. Luaţi aminte la păcatele care atrag mânia (lui Dumnezeu)!
O voi oameni ce aveţi şi ochi, şi urechi, şi sănătate şi bogăţie! Există oare, vreun loc cu pavăză, vreun adăpost sigur, vreun refugiu sau liman, sau vreo împrejurare de a fugi sau de a te întoarce (în această lume)? Dacă nu „de ce vă întoarceţi de la El?” (Coran) şi cum de poţi fi abătut de la drum?

Prin ce anume fost-ai oare înşelat? Cu siguranţă, partea fiecăruia dintre voi în această lume nu este altceva decât o bucată de pământ pe măsura propriei înălţimi şi lăţimi, unde va sta întins cu obrajii acoperiţi cu ţărână. Acum este clipa potrivită pentru faptă!

O, voi, robi ai lui Allah, atâta vreme cât grumazul nu vă este prins în laţ, iar duhul va rămâne şi el descătuşat, aveţi chiar răgaz să căutaţi îndrumare ; aveţi tihna trupului şi vă puteţi aduna în mulţimi , iar tot restul vieţii vă este înainte ; aveţi prilejul de a făptui după propria vrere ; aveţi prilejul de a vă căi şi aveţi parte de împrejurări paşnice.

Însă tu trebuie să faci ceva mai înainte ca să fii copleşit de împrejurări grele sau de nenorociri, de teamă sau de slăbiciune, mai înainte ca moartea cea aşteptată să îţi fie în preajmă şi înainte ca cel Atotputernic, cel Măreţ să te ia.