Cei mai iubiţi robi

= نهج البلاغة =

Predica 86

Ştiinţa dumnezeiască

Allah ştie cele tainice şi cunoaşte cele lăuntrice.

El cuprinde în ştiinţa Sa totul

şi asupra tuturor are putere.

[…]

Predica 87

Cei mai iubiţi robi ai lui Dumnezeu

O, robi ai lui Allah! Cel mai iubit rob al lui Allah este acela căruia Allah i-a dat în ajutor să lupte împotriva sinelui, astfel încât lăuntrul său să fie (cufundat în) mâhnire, iar pe de afară să fie înveşmântat în frică.

Lampa bunei îndrumări îi luminează inima.

el şi-a pregătit merindele pentru ziua ce va coborî asupra lui.

el îşi apropie îndepărtatul, şi face greul uşor.

el priveşte şi ia aminte; el Îl aminteşte (pe Dumnezeu) şi sporeşte faptele sale (bune).

el se adapă la apa cea dulce, al cărei izvor a făcut ca drumul să îi fie lin.

Astfel, el bea pe pofta inimii sale şi se îndreaptă pe calea cea dreaptă.

el a renunţat la straiele dorinţei şi s-a dezbrăcat de griji, mai puţin de una singură, deosebită pentru sine.

Nu are a se îngrijora cu privire la îndrumarea cea greşită şi tovărăşia celor ce dau frâu patimilor.

el a ajuns să fie cheie a porţilor bunei călăuziri şi lacăt al porţilor ruinării.

el a văzut care îi este drumul şi acum îl străbate.

el ştie care îi este farul ce-l luminează şi [ştie] a trece apa cea adâncă până la el.

el s-a prins cu nădejde de cea mai tare toartă şi s-a încleştat de cele mai tari frânghii. Convingerile sale sunt precum strălucirea soarelui.

el s-a pregătit întru Dumnezeu – mărire Lui – spre îndeplinirea celor mai glorioase fapte, înfruntând ceea ce îi este sortit şi făptuind ceea ce este trebuincios.

el este făclia din întunecime.

el înlătură orbirea,

el este cheia către nevăzut, cel fără de sfârşit.

De vorbeşte, te face să înţelegi, iar de rămâne tăcut, atunci este bine să faci întocmai.

Tot ceea ce a făcut, a făcut numai şi numai pentru Dumnezeu,

iar astfel Dumnezeu l-a făcut să fie al Său.

Aşadar, el este asemenea minelor religiei Sale,

asemenea unui stâlp de siguranţă pe pământul Său.

el şi-a impus sieşi să ţină dreptatea.

Prima sa dovadă de dreptate a fost alungarea patimilor din inima sa.

el zugrăveşte ceea ce este drept şi în ceea ce făptuieşte se bizuieşte pe sine.

Nu există vreun bine spre atingerea căruia să nu fi năzuit,

nu există vreo bună gândire spre care să nu se fi îndreptat.

Aşadar, Coranul i-a dat putere asupra zăbalei, fiindu-i ocârmuitor şi înainte-stătător.

el poposeşte acolo unde Coranul îşi lasă povara şi rămâne acolo unde acesta rămâne.

[…]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s