= نهج البلاغة =
Din Prima predică
Neputinţa omului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu
Slavă lui Allah a cărui proslăvire nu poate fi atinsă de vreun vorbitor, ale cărui binefaceri nu pot fi numărate de vreun socotitor şi al cărui Drept nu i-L pot lua cei ce se străduiesc, pe care nu Îl pot ajunge cele mai ambiţioase gânduri şi nu Îl pot percepe cele mai adânci înţelegeri. Descrierea Sa nu este mărginită de vreun hotar sau de vreo proslăvire. Niciun timp nu Îi este socotit, niciun răgaz stabilit. El este Cel ce a făcut creaţia cu Puterea Sa, a împrăştiat vântoasele cu Milostenia Sa şi a întărit pământul mişcător cu stânci:
[despre] cunoaşterea lui Dumnezeu
Întâiul ţel al religiei este de a-L cunoaşte pe El,
desăvârşirea cunoaşterii Lui este mărturisirea Lui,
desăvârşirea mărturisirii Lui stă în a crede în Unicitatea Sa,
desăvârşirea credinţei în Unicitatea Sa stă în Neîntinarea Sa ,
iar desăvârşirea Neîntinării Sale stă în negarea însuşirilor Sale.
căci fiece însuşire este o doavdă că El nu este cel căruia i se atribuie,
iar Cel descris printr-o însuşire nu este acea însuşire.
Cel ce Îl descrie pe Dumnezeu prin însuşiri ,
Îl compară,
iar cel ce Îl compară, Îl socoteşte doi,
iar cel ce Îl socoteşte doi , ajunge să admită părţi ale Lui,
iar cel ce admite părti ale Lui se înşeală asupra Lui,
iar cel ce se înşeală asupra Lui arată spre El,
iar cel ce arată spre El îi admite limite,
iar cel ce Îi admite limite , Îi poate măsura,
Oricine spune „în ce” este El , socoteşte că este cuprins înlăuntru,
oricine spune „pe ce” este El , socoteşte că este în afară,
El este Fiinţător însă nu faţă de lumea creată,
El există însă nu faţă de non-existenţă,
El este cu fiece lucru însă nu apropiat fizic,
El este diferit de orice lucru, însă nu separat fizic,
El lucrează însă nu prin mişcări sau unelte,
EL vede şi atunci când nimeni din creaţia Lui nu este privit,
El este Unul, astfel încât nu există nimeni care Îi tină de urât,
nimeni de care să Îi fie dor în absenţă
Allah
Islamica Republică 