= نهج البلاغة =
Din Predica 52
Măreţia raiului de pe lumea cealaltă
Pe Allah!
De veţi striga precum cămila ce şi-a pierdut puiul, de veţi ugui precum porumbeii, de veţi murmura precum pustnicii cei plini de evlavie, şi de vă veţi întoarce spre Allah, lăsând în urmă avuţii şi copii, pentru a vă păstra, astfel, aproape de El şi de a vă înălţa pe treapta dinaintea Lui, sau de a obţine iertarea păcatelor, adunate în cărţile Lui şi trecute pe răboj de îngerii Lui, atunci vă veţi bucura de mult mai puţin decât [se va bucura] răsplata Lui, iată ce aştept eu pentru voi, sau veţi avea parte de judecata Lui, iar de aceasta îmi este teamă pentru voi.
Pe Allah!
Chiar de vi s-au înmuiat sufletele, iar ochii voştri au vărsat lacrimi de sânge, fie întru nădejde către El, fie întru teamă de El, şi de v-a fost dat să vieţuiţi în această lume cât va fi ea, chiar şi atunci faptele voastre nu pot fi plată pentru măreţele Sale binecuvântări pogorâte asupra voastră, nici pentru că v-a călăuzit întru credinţă.
Predica 133
Măreţia lui Dumnezeu
Această lume, ca şi cea de dincolo, i-au dat Lui frâiele, iar cerurile şi pământurile i-au aruncat tot Lui cheile. Copacii cei înfloritori se apleacă în faţa Lui dimineaţa şi seara, şi izvodesc pentru El foc plin de vâlvătăi din ramurile lor, iar la porunca Lui, îşi preschimbă propria hrană în fructe pârguite.