= نهج البلاغة =
Predica 65
Cunoaşterea lui Dumnezeu
Slavă lui Allah, pentru care o stare nu urmează altei stări, aşa încât el este Întâiul dinainte să fie Ultimul, El este Văzutul înainte să fie Ascunsul.
Oricine se numeşte unul, în afară de El, o face datorită puţinătăţii (la număr).
iar oricine se socoteşte preacinstit în afară de El, este umil.
Oricine se crede puternic, în afară de El, este slab.
Orice stăpân, în afară de El, este rob.
Orice cunoscător, în afară de El, este în căutarea cunoaşterii.
Orice puternic, în afară de El, are putinţă, însă şi neputinţă.
Oricine altcineva, în afară de El, ascultă, este surd la vocile cele şoptite, în vreme ce glasurile cele puternice îl asurzesc, iar glasurile cele de departe nu îl ajung nici ele.
Şi oricine priveşte, în afară de El, este orb la culorile cele ascunse şi la trupurile cele plăpânde.
Orice vădit, în afară de El, este ascuns, iar orice ascuns, în afară de El, este vădit.
El nu a creat tot ceea ce a creat pentru a-şi întări puterea, nici de teama urmărilor timpului şi nici spre a fi ajutat împotriva atacului unui seamăn sau al unui lăudăros plin de el sau împotriva unui duşman plin de ură.
De altfel, făpturile toate de El sunt crescute, fiindu-i robi smeriţi. El nu este înrâurit în nimic, astfel ca să se poată, cumva, spune că El există întru acestea, tot astfel cum El nu este departe de nimic, aşa încât nu se poate spune că El este departe de ceva.
Făurirea a tot ceea ce El a început sau gospodărirea a ceea ce stăpâneşte nu L-au ostenit.
Nu L-a cuprins neputinţa faţă de nimic din ceea ce El a creat.
Şi nici nu L-a atins vreo nelinişte în nimic din ceea ce El a poruncit sau a hotărât.
Judecata Sa este sigură, ştiinţa Sa, precisă , porunca Sa, neclintită.
El este dorit la vreme de năpastă şi temut la vreme de îndestulare.
Allah
Islamica Republică 