A exista

Potrivit orânduirii islamului, omul nu ar trebui să se închine nimănui cu excepţia lui Allah şi nu ar trebui să aducă omagiu şi să se prosterneze nimănui cu excepţia Lui , Care este Creatorul universului.

Toate sunt făpturile lui Allah şi îşi primesc existenţa de la El. Niciuna nu are avantaje asupra celorlalte, cu excepţia acelor lucruri care sunt înfăptuite de dragul lui Allah.

Fiecărui musulman i s-ar cuveni să aibă încredere în sine şi să profite de binecuvântarea autonomiei date lui de Allah. Omul trebuie să folosească toate mijloacele cu care Creatorul l-a înzestrat pentru a-şi duce existenţa. El nu ar trebui să se bizuie pe altcineva, să-l considere un asociat în binecuvântare faţă de divinitate şi să se închine permanent unui nou idol. Slujitorul ar trebui să-şi dea seama că el mănâncă propria pâine, nu pe cea a stăpânului. Ar trebui să ştie că primeşte răsplata muncii sale, nu bacşişul conducătorului său. Orice angajat ar trebui să creadă că primeşte salariul pentru munca sa dificilă, nu darul şi gratificaţia din partea şefului, instituţiei, guvernului sau societăţii. După toate acestea, un om liber nu ar trebui să se bizuie şi să aducă cinstire nimănui altcuiva, afară de Allah; dacă nu, el va dovedi aceeaşi ticăloşie şi constrângere precum cea a idolatrilor ce-şi manifestă politeismul fâţiş.

În cele din urmă, este de remarcat că încrederea în puterile proprii îndeamnă omul să-şi folosească aptitudinile interioare în viaţă. Aceasta nu înseamnă însă că ar trebui să se despartă de Cel Milostiv şi să se considere pe sine apt realmente de a fi sursa tuturor nădejdilor şi dorinţelor.

***

Bizuirea pe ceilalţi adică stabilirea vieţii după apanajele celorlalţi înseamnă renunţarea la demnitatea umană, onoare, autonomie şi libertate. Este cauza multor crime şi fărădelegi sociale ce provin din ticăloşie şi umilire.

Oricine îşi construieşte viaţa pe fundaţia interesului altor persoane, într-adevăr, oferă spre vânzare voinţa şi judecata sa, pentru că va veni vremea când chiriașul va înfăptui orice linguşeală şi va efectua (corect, incorect, cuviincios, necuviincios) oricare dintre cele solicitate sau poruncite de chezăşia cu care este legat. El ar ajunge să se abandoneze pe sine sine oricărei desconsiderări şi batjocuri, generând în viaţa sa un obicei din iubirea faţă de tot ceea ce îi este contrar sau străin, fiind de acord să înfăptuiască orice nedreptate şi asuprire şi, în cele din urmă, să considere orice oprelişte şi legile existente ca fiind neimportante.

Un gând despre „A exista

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s