Calomnia

Ce este defăimarea?

sau

Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face!

Defăimarea celorlalţi prin afirmarea unor lucruri false este numită calomnie sau clevetire , iar dacă se realizează prin destăinuirea unor lucruri adevărate , este numită bârfă.

Desigur Atotputernicul Allah nu a creat omul fără de păcat iar datorită acestei deficienţe, omul este supus greşelii şi vieţuieşte în spatele vălului cu care Allah Preaînaltul i-a acoperit faptele prin Omniprezenţa Sa dumnezeiască. Dacă acest acoperământ divin este ridicat de peste toate cusururile şi lipsurile oamenilor , ei vor fi îngroziţi unul de altul şi vor ocoli asocierea unul cu celălalt, ajungându-se în acest fel la distrugerea bazei societăţii. De aceea , Atotputernicul a declarat bârfa drept o acţiune haram (nepermisă), astfel încât fiecare să poată trăi în linişte fără a se calomnia unul pe altul iar înfăţişarea exterioară a ambianţei în care îşi duc traiul să fie împodobită treptat , până ce frumuseţea din afară va corija imoralitatea interioară.

Iată Creatorul spune în Măreaţa Carte

49:12

„O voi cei care credeţi! Feriţi-vă cu străşnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt cu păcat! Nu vă iscodiţi şi nu vă ponegriţi unii pe alţii! Oare voieşte vreunul dintre voi să mănânce carnea fratelui său mort? [Nu!] Voi urâţi aceasta! Şi fiţi cu frică de Allah , fiindcă Allah este Iertător şi Îndurător”

În mod evident denunţarea unor fapte de natură distructivă sau înşelătoare sau demontarea minciunilor cuiva sau demascarea lui cutare sau cutare nu reprezintă bârfă sau calomnie şi drept urmare nu pot fi considerate ca atare. Astfel de acţiuni se disociază de subiectul calomniei fiind raportate la un context diferit de cel de faţă.

Cu siguranţă păcatul şi neruşinarea calomniei sunt mai mari decât bârfirea , iar cunoscătorii  sau cunoscătoarele acestor activităţi sunt perfect conştienţi de imoralitatea propriilor fapte. În spusele Sale , Creatorul a revelat limpede despre răutatea şi necuviinţa calomniei:

16:105

„Ci plăsmuiesc minciună numai aceia care nu cred în versetele lui Allah şi aceia sunt mincinoşi” 

Însă poate forma supremă de calomnie printre musulmani este pângărirea fecioriei cuiva , faptă ce se prezintă ca un păcat deosebit de grav în islam şi care în unele societăţi islamice este aspru pedepsit. Îngăduirea sau chiar permiterea temporară a comiterii acestei fapte neruşinate , cu toate că ea poate fi acceptată de ambele părţi , va zdruncina fundamentul familiilor , care este de o primă însemnătate în islam şi va afecta principiile continuării moştenirii şi rudeniei. În cele din urmă, ea face dragostea părintească sau dragostea dintre soţi infirmă şi conduce la dispariţia sentimentelor dintre aceştia şi implicit la degradarea legăturilor dintre membri unei comunităţi sau grup.

Aşadar bârfa şi calomnia , deşi unelte amplu folosite printre musulmanii din ţara noastră , se află în zodia răului şi nicidecum nu pot fi privite , uitate sau iertate ca fiind întâmplări sau acţiuni obişnuite sau mai banal văzute ca o simplă ceartă. Aceia care se pretează la acest gen de fapte şi care folosesc astfel de arme împotriva credincioşilor sau contra celor apropiaţi şi nu numai, au adunat în propriile conturi păcate ce vor atârna vizibil şi pentru care vor răspunde la Allah Preaînaltul în Ziua Judecăţii.

Aşadar îndepărtaţi-vă de acestea!

Cine doreşte a mânca un asemenea meniu ca cel promis bârfitorului?